x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ascultatul, de la o dictatură la alta

0
Autor: Razvan Barbulescu 04 Noi 2010 - 00:00
Ascultatul în comunism a dezvoltat caractere puternice. Primele două caractere ale ţării. Le-a înălţat pe culmi de progres, le-a apărat de furtuni, vânturi, mormăituri. Chestiunea ascultatului se impunea pe măsură ce puterea se proptea definitiv în scaune, luând ideea comunismului pe cont propriu. Două erau motivele pentru care Securitatea trăgea cu urechea şi ne înregistra cu abnegaţie, o mărturiseşte în numărul de azi al Jurnalului Naţional un tehnician al sistemului, meseriaş în fabricarea instalaţiilor de ascultare. Familia Ceauşescu ţinea să fie ceas de ceas la curent cu starea la zi a patriotismului şi a devotamentului nostru faţă de cauză. Ambele semnificând fidelitatea fără crâcneli, oftaturi şi miştocăreală (bancurile de la 2 la 5 ani) faţă de perechea esenţială a naţiunii. Ea se confunda cu comunismul, cu şesul, munţii şi apele, cu enormele realizări demolate ulterior şi, în general, cu tot ce mişca. În front.

Trasul cu urechea a rămas astfel în gena instituţiei de resort; chiar dacă s-au schimbat generaţiile, zidurile le păstrează duhul. Fapt, iată, util în epoca stenogramelor. Avem azi un număr fabulos de dosare, dar mai ales înregistrăm o cifră colosală de stenograme. Comensurate la tona de stenograme pe cap de locuitor, ca odinioară oţelul şi betonul armat, am putea globaliza iniţiativa, rivalizând cu marile investiţii ale lumii. Spre beneficiul turismului băştinaş, am putea exporta tradiţia stenogramelor sub blazonul frunzei dnei Udrea. În loc să plecăm la căpşuni, am pleca la ascultări. Prin cursuri rapide de reciclare, am angrena în ascultări disponibilizaţii. Folosind stenogramele şi altfel decât ca o mizerabilă diversiune, am ieşi cu capul sus din criză şi am trăi cel mai profitabil moment al mandatelor Băsescu. Am vinde stenograme migălite de mâna noastră, aşa cum făceam covoarele de Cisnădie, şi fiecare locuitor guvernat de Boc ar fi milionar. Graţie elanurilor pensionarilor îngheţaţi, am putea drege stenograme pe cartiere, pieţe, cvartaluri etc. etc...
Oricum, morala şi moravurile sunt la pământ. Măcar să ne scoatem din foame.  
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de