x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astenia nu-i ca nebunia

0
Autor: Dan Dumitrescu 30 Apr 2010 - 00:00
Asteniile de primăvară, cândva bă­nui­te de cine ştie ce amestec răvăşitor în zeama lungă a vieţii, nu mai re­pre­zin­tă de mult motivaţie va­labilă pentru devierile noastre zgubilitice. Pentru ieşirile noastre în decor. Doar cei abandonaţi în mormane de lene mai accesează scuza desuetă a forfotei de primăvară. La modă e nebunia. Ne­bunia trepidantă a luat locul dulcilor amăgiri astenice. Ea, nebunia, n-are anotimp predilect. Funcţionează pe tot parcursul anului şi ne zgâlţâie din toate încheieturile. Iar de vine pe nepregătite sau nu ai dibăcia de a o încăleca, ăla eşti. Te-ai dus de suflet.

Nebunia nu mai e doar o stare. E medicament şi refugiu. Imaginaţi-vă cum am mai da noi buzna în ştreangul vieţii, precum guţanii la abator, dacă n-am păcăli necazurile prin cura de nebunie generală pe care o inventăm din toate rahaturile. Lichelismul politicienilor nu ne mai încordează revolta doar pentru că, mai nou, ne preocupă sensurile sifi­litice ale flăcării mov. Golanii exe­cutivi fură mai abitir decât oricând altcândva. Şi fură în linişte, departe de gineala contribuabilului înne­bunit de plăcere pentru că i s-a oferit prilejul să asiste la circul arestării unui cioflingar de talia lui Voicu. Nu mai suntem capabili nici să observăm cum criza mondială capătă în Ro­mânia, din cauza unor derbedei in­competenţi aflaţi la putere, dimensiunile catastrofei. E drept că n-avem ce mânca. Dar ni se oferă rigola dezbaterilor publice în cadrul cărora flitul tuberculos atinge fără să păteze. Şi ne e de-ajuns. Groapa comună a vi­ciului ne cuprinde pe toţi, deopotrivă, în postura de profitori penali sau doar sau victime ale proastei alegeri, ale lipsei de reacţie.

Spectacolul primitiv pe care România îl oferă 365 de zile pe an şi de ani buni este amplu şi atot­cu­prinzător. Din el, fiecare domeniu de activitate îşi taie felia după pofte şi apucături. Astăzi, de pildă, aş fi vrut să scriu despre fotbal. Dar pare să fi ieşit altceva. Pentru că, înainte de
a-i boteza pe făcătorii scandalurilor nebune care au făcut praf şi pulbere fotbalul, m-am gândit o secundă de unde vin ei şi unde şi-au antrenat apucăturile distrugătoare. Iar concluzia înclină către diagnosticul metastazei generalizate.

Îl văd pe Dragomir lipit insistent de sticla televizorului. Şi-l aud cu câtă dezinvoltură practică minciuna sfruntată. Realizez cu câtă neruşinare îşi manevrează slugile din dotare în apărarea cârdăşiilor din interes şi împotriva adversarilor conjuncturali. Iar când se jură cu raţa-n gură că el este cel mai cinstit, cel mai drept şi cel mai viteaz de pe coaja oului, mă frec la ochi. Fiindcă sunt tentat să-l confund pe Dragomir, din cauza dis­cursului neruşinat, cu alţi preşedinţi, cu mult mai sufragiaţi decât un neica nimeni de la LPF.  

Tânjim după asteniile de pri­măvară ca după o dulce alinare. Dar nu vom mai avea parte de ele câtă vreme nu vor arde puşcăria şi casa de nebuni.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de