Astronomia publică şi de larg consum

Astronomii şi fizicienii sunt astăzi mai îndreptăţiţi decât preoţii şi filozofii să discute chestiunile Creaţiei şi ipoteza Creatorului suprem. Filmele despre mecanica şi structura Universului şi a infinitului de mai departe de "universul nostru", pe care le realizează astronomii şi fizicienii, pentru canalele tv ştiinţifice cu acoperire planetară, stârnesc în mulţimi, care până nu de mult consumau doar convenţiile religiei, multe motive de a şti mai mult.

Sunt atât de provocatoare adevărurile ştiinţei venind o dată cu ieşirea omului în spaţiul cosmic, încât minţile celor pasionaţi de serialele astronomice nu mai suportă tradiţionalele explicaţii biblice. Privind şi eu cu nesaţ filmele de pe canalele Discovery, era logic să mă întreb ce se mai învaţă astăzi în facultăţile de filozofie şi cu ce se mai îndeletnicesc filozofii, de când fizicienii şi astronomii le-au invadat teritoriul? Poate doar cu istoria filozofiei şi a ideilor care au fermentat omenirea până a ajunge la instrumentele de azi ale cunoaşterii.

Într-o librărie, unde se vând cu preţ redus multe cărţi care nu mai găsesc cititori, am dat de câteva volume, ale căror autori români se recomandau, pe coperta a patra, ca fiind filozofi. Editurile publicau, spre certificarea condiţiei de filozof a autorilor, şi câteva din părerile unor confraţi, filozofi, şi ei, mai bine zis profesori din specialitate. În imediata apropiere a rafturilor cu cărţi semnate de "gânditori contemporani", se găsea standul cel mai frecventat, acela cu apariţii recente din domeniul astronomiei.

Ar trebui să le numesc cărţi de astromie şi de fizica spaţiului cosmic de tip nou, întrucât, prin dimensiuni, prin elocvenţa imaginilor şi mai ales prin conţinut, ele trimit la o altă lume informatică, la un mod editorial de adresare monumental şi revoluţionar. Cauza acestei revoluţii trebuie aflată în conţinut: numai imaginile de mari dimensiuni, desăvârşit realizate tipografic sunt compatibile cu informaţiile vizuale furnizate de observatoarele astronomice de ultimă generaţie, de telescoapele interplanetare Hubble şi de aparatura cosmică.

Adevărurile astronomiei nu mai pot fi comunicate cu scheme şi cu imagini alb-negru de manual şcolar. Ce-i cu adevărat semnificativ în producţia acestui tip de album monumental e deschiderea spre o altă înţelegere a infinitului cosmic, nu bazată pe prezumţii şi imaginaţiuni, ci pe realităţi măsurabile şi cu definiţii ştiinţifice convingătoare. Filmele de la Discovery şi cărţile de astronomie, de ultimă generaţie şi ele, ne prilejuiesc călătorii virtuale în univers! Nu dezbateri la nivel de idee, ci adevărate excursii cu un suport ştiinţific inatacabil.

Cum se întâmplă adesea în stările de entuziasm, am cumpărat şi un al doilea volum despre Cosmos din ediţia din care luasem unul pentru mine, cu gândul să i-l dăruiesc unui preot, cu care am uneori dialog. Am renunţat însă, temându-mă să nu-l considere un afront. Nici unui editor, care îşi zice pe cartea de vizită "filozof", nu m-am îndemnat să i-l dăruiesc. Normal ar fi - dacă e chiar filozof - ca volumul să fi fost tradus la editura lui şi pentru românii care nu cunosc engleza.