Atracţia destinului

Oare oamenii au un destin? Oare viata noastra este scrisa undeva, intr-un fisier nevazut, iar noi nu facem altceva decat sa executam cele scrise, sa ni se para ca gandim si alegem constient ce anume facem in viata, dar – in fapt – facem doar sa alegem ceea ne era scris? Sunt intrebari care ne ating macar cu o adiere de ari­pioa­ra din cand in cand. Sunt intrebari ce ni se rotesc in minte si-n traire in clipele in care puterea noastra de a ne controla vietile pare... subminata, subtire si chiar imposibila. Asta nu se intampla doar in confruntarea cu inerenta suferinta umana, ci si in cele mai tainice, mai abstracte si mai frumoase dintre intamplarile noastre de viata. O simpla intalnire de iubire, o simpla aparitie a unei fiinte ce ne tre­zes­te sentimente de reverie, de mister si de fericire halucinanta poate trezi in noi constienta si constiinta unei intal­niri cu destinul. Trairile interioare ce se nasc surprinzator, spontan si din­colo de ratiune, logica sau putinta noastra de a le controla, atrac­ti­ile irezistibile, fie ele catre alti oameni sau catre actiuni, activitati si, mai ales, pa­siuni ne pot duce fata-n fata cu in­tre­barea; 'nu cumva se intampla toate acestea fiindca destinul mi le-a tesut'?

Raspunsul spiritual ar fi 'da, este mana destinului in toate, dar nu chiar asa cum am crezut noi'. Problema destinului a preocupat fiinta umana dintotdeauna, asa incat gasim sumedenii de raspunsuri, deopotriva in marea filozofie a lumii, in scrierile initiatice si chiar in diferite domenii ale stiintei. O viziune spirituala asupra destinului are David Hawkins, un medic psihiatru, care a trait o experienta de iluminare, o vindecare spectaculoasa de o boala incurabila si care a infiintat un Institut pentru cerce­tarea starilor avansate ale constiintei. Testarile kinesiologice pe care Hawkins le-a facut pe mii de subiecti au confirmat ca fiecare om vine pe lume insotit de un camp energetic, in limitele caruia se desfasoara intreaga viata a omului. Acest camp de energie, ce ne insoteste inca de la nastere, stabileste parametrii, adica limitele si libertatile de actiune intr-o viata intreaga.

Acelasi camp de energie ce ne insoteste tacut in viata reprezinta si un nivel al constiintei, ceea ce inseamna ca vom putea atinge in viata un maxim de evolutie si dezvoltare, dar unul limitat – de regula – la energia ce ne-a insotit inca de la nastere. Campul de energie mentionat ar putea fi unul si acelasi cu ... ceea ce noi numim a fi destin. Daca am venit pe lume intr-un camp pe care-l putem imagina ca pe un balon rosu de mici dimensiuni, noi vom interactiona in viata in mod special cu oamenii veniti pe lume in alte baloane rosii, chiar de dimensiuni mai mari sau mai mici, si asta pentru ca in balonul nostru exista, deja, anumite provocari, dar si liber­tati, anumite posibilitati de gandire, intelegere si, mai ales, afective, carora trebuie sa le facem fata sau pe care suntem atrasi sa le manifestam si sa le implinim. Balonul rosu se poate face mai mare pana la sfarsitul vietii, dar nu poate deveni albastru, alb sau verde.

In plus, cand privim lumea din balonul rosu nu putem intelege perspectivele, experienta si starea unei lumi nascute intr-un balon verde. In fata lumii verzi vom observa ca 'nu intelegem lumea verde', caci perspectiva din balonul rosu ne limiteaza vi­ziunea. Asadar, Hawkins spune ca destinul este mai degraba o stare de constiinta si de ener­gie, care favo­ri­zea­za sau blo­chea­za individul in limi­te­le sale, nicidecum o poveste preci­sa, cu personaje anume, locuri si in­tam­plari. Ceea ce vad clarvazatorii auten­tici atunci cand spun ca vad ceva predestinat sunt, probabil, imagi­ni­le create de Eul nostru, nu destinul in­susi. Destinul ne daruieste puterea (energia necesara) de a ne implini visele, dar cele aflate in parametrii starii de constiinta destinate. Din pri­ci­­na diferitelor grade de luminozitate si marime a energiei destinului, noi iu­bim cu intensitati diferite, putem atin­ge profunzimi diferite ale con­sti­in­tei, ale gandirii, ale intelegerii, precum si ale puterii de a actiona in viata.

Da­ca avem energie destinata ex­pri­ma­rii sufletului nostru prin arta, dar ne facem matematicieni, am putea re­simti opozitia destinului printr-o ac­centuata neplacere, lipsa de energie, lip­sa de pasiune si entuziasm. Atractia des­tinului nu-i altceva decat energia ce ne atrage spre maxima implinire a potentialului nostru in aceasta viata. Pentru a merge pe calea destinului tre­buie sa ne punem cu sinceritate in­tre­barea: 'ce ne face fericiti in viata si ce ne atrage cu adevarat'? Nu ce ne fa­ce fericiti cand fac altii, nu ce ne face fericiti in lume, cat intrebarea ar fi: 'ce ne face fericiti cand simtim, gan­dim sau facem chiar noi' (voi re­ve­ni curand la aceasta intrebare pe care unii dintre marii savanti ai lumii o considera cheia reusitei in viata si ar fi de inteles, caci ceea ce ne atrage si ne face fericiti nu-i altceva decat semnul alinierii alegerilor noastre cu... pro­priul destin). O data aliniati cu ceea ce ne face fericiti, adica alegem con­stient ceea ce propriul nostru destin contine deja, energia destinului se activeaza si ne sprijina actiunile, activitatile, eforturile, iar uneori ne arata ca in fata destinului si in comuniune cu el fiind, ceea ce gandim, sim­tim si facem se realizeaza miraculos.