x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aurel (II)

0
Autor: Dorin Tudoran 01 Iul 2005 - 00:00

Aurel a luat prin surprindere multa lume declarandu-se, pare-se, evreu sau gata de a trece la iudaism. Cum spusese multora ca eram cel mai apropiat prieten al sau de aici, am fost bombardat cu intrebari dintre cele mai scormonitoare.

Aurel a luat prin surprindere multa lume declarandu-se, pare-se, evreu sau gata de a trece la iudaism. Cum spusese multora ca eram cel mai apropiat prieten al sau de aici, am fost bombardat cu intrebari dintre cele mai scormonitoare. Aproape nimeni nu m-a crezut ca nu discutase cu mine niciodata subiectul respectiv. Iar pentru mine, convertirile religioase constituie un subiect de o intimitate profunda. Nu te poti autoinvita in discutii de asemenea natura. Cat priveste momentul in care alegi sa-ti declari etnicitatea este si el o chestiune absolut intima.

Aurel se afla inca la New York cand rabinul-sef al Romaniei, Moses Rosen, sosea in Statele Unite ca membru al primei delegatii ecumenice de dupa Revolutie. Dl Rosen dadea niste declaratii extrem de dure in legatura cu dictatorul Ceausescu si antisemitismul lui. Am zambit. M-am dus in fonoteca Vocii Americii, am ascultat cateva dintre interviurile dlui Rosen in care, pe vremea dictaturii, il apara foarte strasnic pe Ceausescu in fata unor asemenea acuzatii; unele aduse chiar de mine pe cand traiam inca in Romania.

Am pus "fata in fata" vocea rabinului din declaratiile atat de diferite si intrebam cand a mintit Eminenta Sa atunci sau acum? Atat. Aurel m-a sunat alarmat, auzise ca si mine de reactia rabinului-sef, de numele celor carora li se plansese de mine. Stiam de la Aurel ca avea o relatie excelenta cu dl Rosen si ca fusese sprijinit de acesta cand se aflase la ananghie. Aurel incerca sa mi-l "explice" pe rabin. Mi-a propus sa luam masa in trei si sa discutam lucrurile, sa le limpezim o data pentru totdeauna. I-am raspuns ca pentru mine dl Rosen ramane o lepra si nu era nimic de limpezit. Aurel a oftat de cateva ori, apoi a zis: "Dorine, Dorine, iar nu vrei sa ma asculti...". Sunt sigur ca documente pana mai ieri inaccesibile vor dovedi ca nu ma inselasem, chiar daca, da, a fi pastorul unei turme napastuite este o treaba complicata.

Dupa ce a decis sa ramana definitiv in Statele Unite, viata lui Aurel nu a fost deloc trai pe vatrai. Descoperea ca avusesem dreptate spunandu-i ca multi dintre oficialii americani care aveau intotdeauna usa deschisa pentru el, cand era ambasador, vor deveni din ce in ce mai "ocupati" spre a avea timp sa-l mai vada, dupa ce va "defecta". Curiozitatea lui extraordinara pentru istoria religiilor avea sa-l determine ca, in 1999, sa deschida impreuna cu Joseph K. Griebovski, un mic institut Institute on Religion and Public Policy la parterul cladirii in care se afla si fundatia mea.

In urma cu doua luni, spatiul acela a devenit disponibil institutul nu a mai rezistat chiriei foarte ridicate. L-am inchiriat noi. De fiecare data cand ma aflu acolo, in camera 115, ma cuprinde o stare ciudata. Imi trec prin fata ochilor eforturile pe care le-a facut Aurel sa tina piept vietii sale americane, postdiplomatice. Si-a divinizat copiii si a facut totul ca sa-i ajute sa intre in viata cu fruntea sus si lipsiti de griji. Pentru a fi aproape de ei, s-a mutat la New York.

Grijile le-a pastrat pentru el si ele i-au luat tainul. Nu mai vorbisem cu Aurel de cativa ani, respectand felul in care se retrasese din valtori pe care altadata le savura. Ma sunase sa ajut pe cineva. I-am spus: "Consider it done". Apoi l-am intrebat: "Dar tu ce faci, Aurel? Cum te simti? Cum va merge?". "Dorine draga, multumesc lui Dumnezeu, suntem bine." Am simtit ca nu-mi spune adevarul. Reintors la Washington dintr-o calatorie, am aflat de moartea lui. A fost inmormantat la Washington. Uneori am straniul sentiment ca Aurel e inca in preajma, gata sa despice toate firele in patru si sa-mi descrie capitolele cartii sale de memorii. Nu sunt sigur ca a scris-o. Mi-e teama ca a dus cu el dincolo tot ce stia despre ultimii 15-20 de ani ai Romaniei, inclusiv despre acele "lucruri foarte interesante" ce se intamplau in tara in august 1989 si pe care el a mizat aproape totul. Dei Aurel a plecat dintre noi, nelinistea lui nu a incetat.

In Romania se intampla mereu lucruri foarte interesante, pentru ca nu se intampla niciodata ce trebuie.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   aurel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de