Autodenunțul care se vrea avertisment

La scurtă vreme după ce Guvernul a adoptat  Ordonanța de Urgență pe legile justiției, venerabilul filosof și activist civic Mihai Șora a lansat  un fulminant mesaj de avertisment: “Oameni buni, dacă nici astăzi, după Ordonanța de Urgență, nu vedeți- adică NU ÎNȚELEGEȚI- ce și încotro ne duce subordonarea magistraților de către politicieni,suntem pierduți, ca națiune, pentru alte câteva decenii”. După care, venerabilul Vasile Roaită al Pieței Victoriei încheie amenințător: „Noapte bună,România!”

  Tot aseară, printr-o simplă coincidență desigur, după ce a fost comunicată public adoptarea aceleiași Ordonanțe de Urgență, un vajnic grup de #rezistenți, pentru care învățăturile și exemplul personal ale lui Mihai Șora sunt un înflăcărat și mobilizator îndemn de gândire și acțiune,  nu au  așteptat să treacă multă vreme și au purces a ne arăta cum vor ei să arate justiția în România anului 2019.Drept pentru care, avându-i în frunte pe Mihai Dide și pe Marian Ceaușescu, s-au dus glonț la sediul Ministerului de Justiție și au aruncat cu apă și cu ketchup. Aceasta fiind încă o mostră a modului profund democratic și de un mare rafinament intelectual în care ei pun în practică învățăturile primite de la Gabriel Liiceanu despre “dreptul de a huidui, ca drept democratic”. Prima asemenea manifestare a opțiunilor profund democratice și eminamente moderne ale #rezistenților de a reforma justiția și a consolida statul… de drepți fiind atacarea sediului aceluiași minister în luna ianuarie.  

  Nu vreau să stabilesc o relație de cauzalitate între mesajul lui Mihai Șora și demersul adepților dictonului “#rezist, deci huo!”, dar nici nu pot trece cu vederea faptul că, și într-un caz și în celălalt, după negarea categorică și chiar după contestarea furibundă și fără drept de apel, dar și fără argumente, a Ordonanței de Urgență adoptată ieri în Executiv, nu s-a venit măcar cu o schiță de proiect din care să înțelegem cum văd domniile lor că trebuie să arate o justiție profesionistă și independentă de orice ingerințe ale factorului politic sau economic.  Indiferent dacă acesta este unul din țară sau de peste hotare. De unde nu ne rămâne decât să considerăm că,prin el însuși, mesajul transmis, mai degrabă scuipat, aseară pe fațada Ministerului de Justiție reprezintă singura reprezentare a voinței de a avea o altfel de justiție, ca și a capacității de a o pune în act. Formula unică de justiție, pentru #rezistenți și pentru sforarii lor, fiind cea bazată pe vulgaritate, pe agresivitate, pe grobianism,  pe violență verbală și fizică, pe intoleranță și,mai ales, în strictă conformitate cu dictonul leninist-stalinist:”cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Asezonate, desigur, cu sloganuri purtătoare de  mesaje cu o marcată  încărcătură umanistă și foarte corect politice, precum:”muie PSD!” sau “babalâci, mergeți la cimitir, nu la vot!”,extrase și ele din repertoriul #rezistenților.

  Cât despre imperativul scoaterii magistraților de sub presiunea politicianilor- cu care sunt convins că orice om de bună credință va fi întru totul de acord-, iată că, tot în aceste zile(și tot printr-o simplă coincidență!) avem o cât se poate de convingătoare demonstrație inclusă în fapte care ne vine exact de la profesorii noștri de democrație aflați(încă) în exercițiul funcțiunilor la vârfurile Uniunii Europene. Mă refer la uriașele presiuni puse pe autoritățile române,ca și la combinațiile care se urzesc în culisele de la Bruxelles sau de la Strasbourg pentru ca Slujirea să fie încununată ca șefă a viitorului Parchet al uniunii. Presiuni, combinații și urzeli care, lucru de-acum știut, încalcă flagrant normele și standardele lumii justiției și țin, exclusiv, de sfera politicului. Dacă nu chiar a politicianismului, flagel pe care atât de bine l-a radiografiat, cum mai bine de un veac în urmă,C.Rădulescu-Motru.

 În aceste circumstanțe, am putea avea o neașteptată cheie de lectură a mesajului de aseară al lui Mihail Șora. În sensul că, luând în considerație stagiul său de june militant în rândurile Partidului Comunist Francez, după care a acumulat o bogată experiență în domeniul “ascuțirii luptei de clasă”, aflat fiind în prejma Anei Pauker- și ea, la vremea sa, considerată a fi tot “cea mai puternică femeie” așa cum o mai cred unii și pe Zeița Anticorupției- este foarte posibil ca, mai bine mai târziu decât niciodată,  Mihai Șora să fi avut revelația adevăratei fețe a celor care, astăzi, sunt promotorii ideologiilor intoleranței și ale dezumanizării sub masca democrației moderne și a supremației pieței. Motiv pentru care a lansat avertismentul de aseară, din care ne dă să înțelegem la ce catastrofă ne putem aștepta dacă forțele politice pentru care militează atât de înverșunați #rezistenții ar prelua puterea și și-ar instaura justiția lor. (In)justiție pe care, aplicată fiind, Ordonanța de Urgență adoptată ieri, are reale șanse să o contracareze și despre care, cu siguranță, venerabilul filosof cunoaște direct, de la sursă, multe și importante amănunte.

 Mai pe românește zis, iată că, acum, în ceasul 12 fără un sfert, Mihai Șova s-a auto-reevaluat, s-a răzgândit, și-a luat inima în dinți și a dat din casă! Avertizându-ne că, dacă NICI ACUM nu vrem să înțelegem cum stau lucrurile, atunci nu va putea urma decât un fatal “Noapte bună, România!”  Gest pentru care, foarte posibil, unii, nu puțini, îl vor blama, în timp ce alții, din ce în ce mai mulți, îl vor aprecia după cum merită. Avertisment pe care, în buna tradiție a literaturii cu mesaj parșiv disimulat, Mihai Șora îl lansează lăsând să se creadă că se află de o  parte a baricadei, pe când, în realitate, el bate exact spre acolo.

 Rămâne,așadar, ca timpul să hotărască dacă mesajul de aseară al lui Mihai Șora este numai un avertisment sau un autodenunț în toată regula, dar abil mascat în avertisment.