Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşadar, inevitabilul s-a produs! Luni dimineaţă, Vasile Blaga şi-a depus demisia din funcţia de ministru al administraţiei şi internelor. Pe masa cui?- asta chiar că nu are nici-o importanţă, fiindcă individul atât de minuscul (şi la propriu şi la figurat!), nu contează câtuşi de puţin. Contează gestul ca atare, iar, de data asta, sintagma "demisie de onoare" are deplină acoperire. De fapt, ideea scoaterii pe tuşă- pe linie de partid şi/sau de stat- a "buldogului" plutea în aer. Nu mai era vorba "dacă" Vasile Blaga demisionează (sau va fi demis?!), conta numai "când" şi "sub ce pretext" se va face treaba. Iar pretextul s-a găsit aşa după cum, la fel de repede, s-a găsit şi "agentul uman" care să-l determine. Că doar trăim în ţara unde s-a scris fabula despre "toporul şi pădurea"!
Fireşte, sunt destui cei care pot să se pronunţe mai bine şi mai convingător asupra prestaţiei lui Vasile Blaga pe parcursul exercitării mandatului. Dar, ca unul care, într-o funcţie de execuţie, am lucrat (şi) sub ministeriatul lui Vasile Blaga, am avut prilejul că îmi formez o oareşce părere pe acest subiect. Mă refer, direct, la modul în care "durul Vasile Blaga" s-a comportat faţă de această mult hulită categorie de bugetari numită "funcţionarii publici". Concret, după unificarea Ministerului Administraţiei Publice şi a Ministerului de Interne, funcţionarii publici s-au aflat într-o poziţie deloc avantajoasă. În ceea ce priveşte nivelul de salarizare- ca să pun degetul pe acest subiect sensibil. Explicaţia era foarte simplă: după 2003, adică după unificarea celor două ministere, mai marele peste componenta de administraţie publică a reuşit să păstreze gestiunea separată a finanţelor instituţiei unitare. Separaţie de pe urma cărora între salariile funcţinarilor publici şi cele ale funcţionarilor publici cu statut special se păstrau serioase discrepanţe. Numele ministrului delegat pentru administraţie publică? Îl veţi afla lesne dacă citiţi lista potenţialilor succesori ai ministrului demisionar.
Şi nu a fost, aceasta, singura temă în raport cu care ministrul Vasile Blaga a făcut notă discordantă. Şi aici mă gândesc, în primul rând, la modul în care ministrul Vasile Blaga, de altfel membru marcant al staffului PDL, a abordat un subiect atât de drag al propagandei partidul- unic. Aflat la al doilea mandat în fruntea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga a răspuns în termeni tranşanţi şi echilibraţi la o întrebare despre modul în care, în calitatea sa, se raportează la teza dezastruoasei moşteniri primite din partea predecesorilor săi. Iată: "- Vreau să precizez, de la bun început, că generalizările despre "dezastruoasa moştenire2, sunt în opinia mea neproductive. Şi nu cred că m-a auzit cineva, vreodată, plângându-mă de starea pe care au lăsat-o cei dinainte." Şi, mai departe: "Abordarea mea este alta: păstrez ceea ce a fost bine făcut şi acţionez acolo unde treaba nu merge bine!"
Nu ştiu dacă aceste două situaţii au atârnat în balanţă atunci când "de sus" adică " de la Zeus citire" s-a decis:"capul lui Vasile Blaga vrem!" Cert este,însă, faptul că un om care gândeşte aşa şi, pe deasupra, se comportă în acord cu gândurile sale, nu avea ce căuta în comando-ul dezastrului naţional!
Motiv în plus să vedem în demisia (indusă) a lui Vasile Blaga un categoric avertisment moral.
