„Aveţi nevoie de ajutor?”

Era un întuneric negru ca piperul. Adrian Stoica se îndrepta spre casa lui din Fălticeni, luase cu maşina de la aeroportul din Iaşi nişte cunoştinţe. Este depăşit de o maşină care gonea de nebună. Peste câteva minute, Adrian Stoica zăreşte nişte faruri pe câmpul de lângă şosea şi girofarul unei maşini de poliţie. Fălticineanul crede, la început, că poliţia îl oprise pe vitezist, însă ajuns în dreptul farurilor observă tragedia. Cel ce apăsase bezmetic pe acceleraţie sărise de pe şosea, maşina se rostogolise pe câmp în salturi isterice, iar şoferul fusese ejectat la mulţi metri. Caroseria era un morman de fiare încălecate unele peste altele, nimic nu mai amintea de bolidul de lux. Adrian Stoica opreşte şi întreabă: „Aveţi nevoie de ajutor?”. Cum să nu fie necesar ajutorul, pompierii şi echipele sanitare nu sosiseră de la Paşcani, abia fuseseră alertate prin telefon… Adrian Stoica, pe lângă inima mare, avea şi pricepere, făcea parte din ISU Fălticeni. Aleargă la şoferul în nemişcare şi constată că e mort; rănile erau îngrozitoare. Se repede la maşina mototolită rău şi observă că în interior se afla o tânără, prinsă între fiare ca într-o menghină. Nu putea respira din pricina apăsării bordului năvălit peste scaune, gâtul şi capul victimei erau strivite de plafonul maşinii. Adrian Stoica îşi dă seama că tânăra, în imposibilitatea de a respire, mai avea de trăit doar câteva zeci de secunde. Omul de suflet din Fălticeni se strecoară prin luneta fostei maşini şi, cu eforturi supraomeneşti, trage de metalul contorsionat şi slăbeşte strânsoare resturilor de caroserie astfel că fata începe să respire mai lesne. Adrian ştia şi să intervină ca paramedic şi o ajută pe fata victimă să-şi revină. Îi sprijină capul pentru a-i proteja coloana vertebrală şi cutia toracelui, aşteptând ca pompierii să-i descarcereze pe amândoi. Maşina putea exploda în orice moment fiindcă benzina se scurgea din rezervor. Intervenţia eroică a lui Adrian Stoica a permis ca fata prinsă în epava maşinii să poată fi transportată la spital. Când a ajuns acasă, în Fălticeni, salvatorul a constatat că era plin de sânge.

Sărmana Alexandra, răpită, lovită cu pumnul, legată şi violată avea nevoie de ajutor. Deşteaptă, curajoasă, cere poliţiei s-o salveze, se roagă că îi e frică şi simte că va fi ucisă şi arsă. Dar nişte imbecili nu-i dau ajutorul şi o lasă să fie transformată în cenuşă.