x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Avocaţii îşi pun pelerine de Dracula

0
Autor: Ion Cristoiu 04 Iul 2009 - 00:00

Veselia generală * Printre ziarişti şi împricinaţi îşi fac loc avocaţii. Aceştia din urmă sunt oameni normali. Până când ajung în faţa sălii de judecată.



La intrare, îţi verifică identitatea un cetăţean cu bască. S-a întrerupt din completatul unui careu de cuvinte încrucişate. Se vede pe faţa lui că abia aşteaptă să se termine perindarea şi să se întoarcă la truda sa de a găsi un cuvânt din cinci litere care începe cu B şi se termină cu L. Chiar acum, când întoarce bucata de carton pe o parte şi pe alta, se gândeşte dacă nu cumva o fi vorba de boul, deşi, între noi fie vorba e un cuvânt din patru şi nu din cinci litere.

Printre ziarişti şi împricinaţi îşi fac loc avocaţii. Aceştia din urmă sunt oameni normali. Până când ajung în faţa sălii de judecată. Deodată, îi vezi că-şi deschid servietele diplomat, cu acel clămpănit inimitabil, unic în felul său, şi-şi scot o pelerină neagră, de Dracula din filme, pe care şi-o îmbracă peste costum. Astfel transformaţi din temelii, păşesc în sală, iau loc în primul rând, deschid din nou servieta şi scot de acolo teancuri de hârtie flenduroase.

Le pun pe masă. Iar ei se pun pe aşteptat. Începe şedinţa. Complet de nouă judecători. Mulţi picotesc de somn. Mai mult ca sigur au tras azi noapte o beţie straşnică. Alţii citesc ziarul. De-a binelea, deşi se prefac că aruncă priviri într-o doară. Aerul condiţionat nu merge. Drept pentru care preşedintele de şedinţă cere solemn deschiderea geamului din spatele sălii. La bară, un bătrân care a dat în judecată tot ce se poate: Judecătoria, Tribunalul şi Curtea de Apel Constanţa, Curtea Supremă de Justiţie, Guvernul, Preşedinţia şi statul Român. Motivul? Au dat sentinţe nedrepte la acţiunea deschisă de el împotriva lui Mureşanu, autorul imnului Deşteaptă-te române!, pentru calomnie. Ca român, zice bătrânelul, care se apără singur, deoarece are experienţa unei vieţi de procese, mă simt insultat când mi se spune să mă deştept. Ce, eu dorm?! Judecătorii nu surâd, deşi sunt convinşi că e o tâmpenie. Asistenţa nu râde în hohote. Surâde doar.

În boxa acuzaţilor, aşteaptă să-i vină rândul o arestată preventivă.

O păzeşte un poliţist pe care-l sâcâie o muscă. Din când în când, câte un nou intrat se aşază în boxa acuzaţilor. Poliţistul se apleacă şi-i spune despre ce-i vorba. Respectivul sau respectiva se ridică la iuţeală, roşu în obraji de încurcătura produsă.

Toalete ecologice
Federaţia WC-urilor publice din Anglia, una dintre cele  mai puternice organizaţii din insulă, întrecută doar de Coaliţia pentru protejarea crocodililor din Tamisa, a lansat în România operaţiunea şi ei pot trage apa, menită a înlocui privatele din grădină cu toalete mobile moderne, înzestrate cu tot ce are nevoie un european când îl apucă. Satul Gura Muierii a primit astfel 500 de WC-uri ecologice. Gura Muierii, unul dintre numeroasele sate risipite pe coline ale comunei Valea Văii, are doar 50 de case. Cele 500 de paralelipipede făceau parte dintr-un lot uriaş de WC-uri mobile respinse de beduini pe motiv că ar contraveni tradiţiilor lor seculare. În plus, aceştia nici n-aveau cum să le care cu ei, pe cămile nemaifiind loc nici pentru neveste, d-apoi pentru WC-uri.

Când cei din Gura Muierii au zis că n-au ce face cu atâtea toalete, 50, hai, cel mult o sută, fiindu-le de ajuns, primarul s-a supărat:

- Vreţi să ne facem de râs în faţa străinătăţii?

Cine nu ia cele zece WC-uri care-i revin se linge pe bot de autorizaţie pentru vinderea laptelui de capră drept lapte de vacă. Cei din Gura Muierii s-au pomenit pe cap astfel cu o uriaşă cantitate de WC-uri. Pentru a da o mână de ajutor văduvelor sărace şi bătrânelor fără copii, unii au luat şi câte 30.

Le răspândiră prin ogrăzi, prin grădini, prin livezi. Nu numai pe cele în plus, dar şi pe cele care ar fi trebuit folosite. Cei din sat refuzau cu îndârjire paralelipipedul. Susţineau - muierile, mai ales - că în cutie stă pitit un străin, care se uită în curul lor în timp ce-şi fac treaba mică. Văzut de sus, satul părea un lac de munte de un albastru uluitor. Treptat-treptat, WC-urile mobile dispărură. Le dădură cu toţii pe un kil de făină în târgul de miercuri de la Rădăuţi.

* din volumul cu acelaşi titlu în curs de apariţie

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de