Avram apără principiile eticii şi echităţii fluieristice

CC-ul arbitrajului a decis, cu mânie proletară şi mândrie patriotică, să dea de pământ cu nemernicii care au dovedit, în ultima etapă a campiona­tului, că nu sunt capabili să se alinieze principiilor eticii şi echităţii fluieristice. Membrii CC-ului din arbitraj au votat, într-o impresionantă unitate de gând, simţire şi voinţă, cele mai drastice sancţiuni din tumultuoasa existenţă a naţiunii noastre fotbalistice. A curs cu retrogradări, reţineri şi alte zgârieturi pe coji de nucă. După o reuniune atât de încinsă, mai că-ţi venea să suni la 112. Dar cum nu ne-a luat Dumnezeu minţile, ne-am abţinut. Fiindcă nu era cazul să păgubim SMURD-ul printr-o alarmă falsă. Fiindcă, prin lucrarea lor aparent drastică, cio­flin­garii de la CCA nu au făcut decât să arunce praf în ochii fraierilor. Fă­cătura lor este cusută cu multă aţă albă. Avram şi asociaţii nu încearcă decât să ne facă să uităm de nenorocirile care au precedat gafele ultimei etape, norociri pe care respectivii le-au patronat cu graţie.

Mugurel Drăgănescu a greşit şi îşi merită pedeapsa. Marian Balaci a greşit şi îşi merită pedeapsa. Binemeritate sunt şi celelalte sancţiuni care îi vizează pe asistenţii care au oficiat pe la stricăciunile ultimei etape. Dar pedepsele, pentru a-şi atinge scopul corectiv, ar trebui să se afle în echilibru cu erorile comise. Orice concesie cauzată de subiectivismul grosolan sau de incompetenţa judecătorilor motivează derapaje şi mai periculoase în viitor.

Pentru aceeaşi culpă, adică viciere de rezultat, Drăgănescu este retrogradat, în timp ce Balaci este reţinut pâ­nă la finalul turului, altfel spus, doar patru etape. Pot fi invocate anumite antecedente în activitatea celor doi. Dar disproporţia este atât de mare, încât mai rămâne suficient loc pentru a suspecta  manevrele oculte. O altă comparaţie scoate şi mai mult în evidenţă deciziile discreţionare care îi culpabilizează pe avramiştii de la CCA. Gafele lui Marius Avram la meciul Dinamo - Steaua au fost se­­ducătoare. Presa şi specialiştii în arbitraj neînregimentaţi oficial au pus pe tapet, fără menajamente, prestaţia şchioapă a juniorului. Dar atunci Vasile Avram şi Dan  Petrescu l-au albit cu neruşinare, în cadrul unei con­ferinţe de presă, pe Marius Avram. Dovadă clară că ceea ce-i este iertat protejatului nu-i poate fi trecut cu vederea săracului fără proptea. Exemplele pot continua. Dar ele n-ar îndestula decât o singură idee. Arbitrajul catastrofic care năpăstuieşte fotbalul nostru este în relaţie de directă condiţionare cu activitatea catastrofică a CCA.

Personal, am mare încredere în Vasile Avram. Am mare încredere că va descoperi prăpăstii şi mai adânci în care să ducă arbitrajul. Pariul pe arbitraj este unul al dracului rău de tot. Dar nu într-atât încât să mă sperie. Eu am pariat pe această capacitate a şefului CCA şi el nu m-a dezamăgit. Am scris pe la începutul campionatului că "arbitrajul păstorit de Vasile Avram are suficientă forţă să strice ce a mai rămas bun prin fotbalul nostru". Acum, toată lumea constată că în cifrele clasamentului arbitrajul are un amestec pe cât de consistent, pe atât de revoltător. Dar mai e loc. Şi cred în continuare că acest loc va fi exploatat de Vasile Avram prin arătură adâncă. Prin arătură mănoasă. Mă face încrezător în acest marş triumfător şi faptul că Vasile Avram nu atârnă la obser­vaţiile venite din afara structurilor de securitate ale arbitrajului. Nu apleacă el urechea la foştii arbitri internaţionali care au ajuns la ora actuală doar "puroi"sau la "analiş­tii-manelişti". El apără principiile eticii şi echităţii fluieristice câtă vreme familia este celula de bază a societăţii. Fotbalistice!