Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea de arbitraj sportiv, instanţa disciplinară supremă din fotbalul românesc, a desfiinţat deciziile comisiilor de disciplină şi de apel din presupusul caz de corupţie în care erau implicate Steaua şi Universitatea Cluj
Curtea de arbitraj sportiv, instanţa disciplinară supremă din fotbalul românesc, a desfiinţat deciziile comisiilor de disciplină şi de apel din presupusul caz de corupţie în care erau implicate Steaua şi Universitatea Cluj. Ultima verdict, definitiv şi irevocabil, a stîrnit reacţii contradictorii. Iuliu Mureşan redevine om în concepţia sa şi, de dorul răzbunării, invocă instituţii europene cum ar fi CEDO. Fără să vrea recunoaşte astfel faptul că, în opinia sa, Steaua reprezintă singurul adversar redutabil pentru CFR şi în campionatul viitor. Împotriva aliaţilor lui Mureşan şi în favoarea legăturilor interesate cu Dumitru Dragomir s-a ridicat Marian Iancu. Flotantul de la Timişoara nu pierde minunatul prilej de a ataca din nou gaşca de la FRF, ţintindu-l de această dată pe Mircea Sandu, protectorul inalienabil al lui Ionuţ Lupescu.
Reţeta verzei a la Cluj este atît de complicată, încît îi derutează şi pe observatorii neutri. Numai astfel ne putem explica faptul că un comentator nu mai face diferenţa dintre “Steliştii au fost iertaţi de CAF” şi “Curtea de arbitraj a dat dreptate roş-albaştrilor”, folosind ambele formule în cadrul aceleiaşi relatări. Nu mai realizează bietul om că iertarea presupune existenţa faptei, în timp ce readucerea adevărului în drepturile sale o infirmă. Nu cred că Steaua a fost iertată şi nici nu cred că i s-a făcut dreptate. Aştept administrarea probelor şi verdictul definitiv al justiţiei. Ceea ce nu mă împiedică să observ că verdictul Curţii de arbitraj sportiv are semnificaţiile sale. Cea mai importantă dintre ele este aceea că instanţa supremă a fotbalului a certificat, prin decizia sa, repetenţia comisiilor de disciplină şi de apel. Pentru că despre subcultură în materie de drept este vorba atunci cînd situezi nişte prevederi ale unui regulament disciplinar deasupra legilor. Chiar dacă aş presupune că ele există, nu pot fi de acord cu aberaţiile respectivilor trepăduşi federali. Invocînd articole noi şi articole modificate, puncte, alineate şi paragrafe din regulamentul disciplinar al FRF, comisia de disciplină a decis: “Se sancţionează jucătorul Petre Marin cu interzicerea oricărei activităţi legate de fotbal pentru 6 (şase) luni...”. Din textul neinterpretat se poate înţelege că jucătorului îi este interzis chiar să se şi antreneze. Vă mai ofer o mostră a beţiei de limbaj din care putem înţelege că în fotbal corupţia nu este corupţie: “Fiind reglementată ca abatere disciplinară într-o reglementare specială, abaterea disciplinară prevăzută de art. 60 din RD al FRF «Corupţia» nu poate fi suprapusă sau asimilată cu infracţiunea de «corupţie» reglementată de codul penal”.
În ultimele zile am aflat că bacalaureatul se cumpără. Maturitatea, în schimb, niciodată!
