Badea Ion

În alte vremuri, să zicem către anii 1900, “popularizatorii” ideilor medicale acreditau prin lucrările lor ideea existenţei unor diferenţe anatomice fundamentale, dincolo de particularităţile sexuale, între bărbaţi şi femei
EDITORIALELE ZILEI
Andrei Bacalu: Obrazul subţire • Alex Revenco: Skamemurta din Parm • Florin Condurăţean: Depresie - Tristeţea în straie de boală

În alte vremuri, să zicem către anii 1900, “popularizatorii” ideilor medicale acreditau prin lucrările lor ideea existenţei unor diferenţe anatomice fundamentale, dincolo de particularităţile sexuale, între bărbaţi şi femei: “Femeia are gura mai mică, dinţii ei sunt mai mici decât la bărbaţi şi mai deşi, la dânsa se conservă dinţii de lapte şi adesea lipsesc cele din urmă molare. Stomacul şi ficatul femeii sunt mai mici, iar maţele mai lungi. Aceste diferenţe fac ca o femeie să mănânce mai multe legume decât bărbatul, care preferă nutriciunea animală. Este remarcabil cât pot răbda de foame femeile şi cum pot ele trăi numai cu o mică cantitate de nutriciune”. În anul 1928, un număr al “Biletelor de papagal” consemna pe prima pagină articolul “Badea Ion şi feminismul”, (drept urmare a intensificării mişcării feministe interbelice). Tudor Arghezi îşi începea în mod surprinzător articolul, protagonist fiind Badea Ion, un personaj insolit, un fel de alter ego, “cel mai vechi feminist născut de o femeie”, cu patru surori, el având alte opt fete şi câteva nepoate. Pe măsură ce lectura avansează, se conturează sensul articolului. Care este statutul femeii în viziunea lui Badea Ion? Acela de “...muieri, neveste, mătuşi, verişoare, fete, cuscre şi bunice...”. Potrivit interesantului personaj, o femeie, înainte de a fi feministă, trebuie să ştie ce înseamnă viaţa de familie, deoarece, cum spune Badea Ion, “...cu aşa femeie..., feminismul e un lucru sănătos..., dar aici vine greul. Aşa femeie nu face feminism, întâi că nu vrea, şi al doilea că nu are timp”. Ce altceva se mai poate spune? Este remarcabil cât pot răbda de foame femeile!