x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Băgăciosul

0
Autor: Tudor Octavian 15 Ian 2012 - 21:00
Un american de rand a primit ma­re­le premiu al unui prestigios concurs anual pentru profesionistii fo­tografiei cu un set de 79 de ima­gini de amator, realizate cu un aparat ieftin si neperformant. S-a pozat, an de an, in aceeasi zi din mai impreuna cu fiul sau, amandoi goi pusca, pana ce a plecat dintre vii. Efectul seriei, cu transformarile aduse de trecerea timpului in anatomia celor doi, nu suporta raportare la nimic asemanator si il urmareste pe cel care are ocazia s-o vada de la un cap la celalalt, cu toate reflexele unei obsesii. Publicul vede timpul intr-un sirag de consecinte ce nu comporta nici co­mentarii, nici interpretari perso­nale. Anii care trec sunt cei dez­bra­cati pana la piele, nu oamenii. Pre­miul a cinstit nu maiestria, ci un gen de incredere intr-o idee, care echivaleaza cu un con­vin­gator demers filozofic.

Vorbim prea des si fara control despre munca si rolul ei in formarea mintii, incat am ajuns sa ignoram conditionarile prin care se defineste munca si se de­o­se­bes­te de truda sclavului, a ocnasului si a insului analfabet si bicisnic. Te­na­citatea si orientarea sunt doua din aceste conditionari, care scot din ecuatie prioritatea tra­di­ti­o­nala a efortului. Iar daca sta­ru­in­ta e dublata si de un suport in­telectual sesizabil, nu mai e nevoie decat de rabdare, adica de timp. Ce expunea americanul era mun­ca. Cunosc si la noi un caz de te­na­ci­tate, care, prin recolta de ima­gini rezultata in douazeci de ani de is­te­time foarte strict directionata, a dus la o inseriere care te pune pe ganduri. Un cetatean, de rand si el, a reusit sa ajunga in ne­nu­ma­ra­te ocazii in preajma pre­se­din­ti­lor, iar sotia sa, aflata si ea in apropiere, l-a fotografiat in ipos­ta­ze ce par sa-l arate drept unul din intimii acestora. A jucat rolul omului care are dialog curent cu pre­se­dintii. Din potopul de ima­gini, de asta data folosind un aparat profesionist, a selectat acele secvente ambigui, dar care una dupa alta pot proba orice. Chiar si o relatie mai mult decat pri­e­te­neas­­ca cu mai marii tarii. Adunate intr-un albun, fotografiile conduc la prezumtia ca in toate situatiile in care au fost prezenti presedintii, al doilea om in stat si personaj cu ade­varat important a fost bagaciosul.

Bagaciosul nu e un ins, e o prac­tica sociala, care isi naste clasa. Noi n-am avut-o inainte de 1989, mai bine zis, culoarele so­ci­a­le pe care ar fi putut sa le atace ba­ga­cio­sii din nastere erau stramte, pu­tine si toate ocupate. Nici astazi nu-s mult mai multe, insa bagaciosul si-l poate construi pe al sau, fara primejdia concurentei.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de