x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Balada butoaielor lui Dinescu

0
Autor: Razvan Barbulescu 21 Dec 2007 - 00:00

CHESTIUNEA ZILEI
Căt de repede se trec minunile! Teribilul vin de Potelu, care inundase Piaţa Universităţii, in semn de omagiu adus Revoluţiei, dar şi botezului ca boier de Galicea Mare al poetului, devine şi el amintire. Ia urma poeziei şi a pamfletelor dinesciene, care i-au dat atăta bătaie de cap lui nea Nelu. Politicianul mirosise la timp moşieria din capul fostului geniu sărac al Sloboziei. In treacăt fie zis, Ion Iliescu a inţeles atunci cu amărăciune că, lăsată de capul ei, fosta clasă muncitoare tănjeşte ca dracu’ s-ajungă ba burgheză, ba moşierească.



CHESTIUNEA ZILEI
Căt de repede se trec minunile! Teribilul vin de Potelu, care inundase Piaţa Universităţii, in semn de omagiu adus Revoluţiei, dar şi botezului ca boier de Galicea Mare al poetului, devine şi el amintire. Ia urma poeziei şi a pamfletelor dinesciene, care i-au dat atăta bătaie de cap lui nea Nelu. Politicianul mirosise la timp moşieria din capul fostului geniu sărac al Sloboziei. In treacăt fie zis, Ion Iliescu a inţeles atunci cu amărăciune că, lăsată de capul ei, fosta clasă muncitoare tănjeşte ca dracu’ s-ajungă ba burgheză, ba moşierească.


Istoria dramaticii evacuări a lui Dinescu din crama de la Galicea Mare e deja cunoscută. Moştenitorii boierului doljean Durlănescu l-au făcut muci. Capitalismul abia incropit a intrat in conflict cu propriile aspiraţii. Invingător strălucit in războaiele de la CNSAS şi pe frontul conflictului aviar condus de Flutur, apărăndu-şi eroic găştele, curcile şi bibilicile, părintele gălbioarei de Potelu s-a văzut umilit de executori. In liniştea nefirească a cramelor de la Galicea se auzeau melcii cum ii scoteau limba.


Dar "vinul boierului" mai avea o şansă. Pamfletarului ii mai rămăseseră butoaiele, "… butoaie mari butoaie scurte/ cu viaţa scursă in pahar…". Moştenitorii boierului doljean, insă, nimic, fiare. Nici de prăsilă nu vor să-i lase vreo doagă. Logica lor e impecabilă: ce cramă e aia fără butoaie? Raţionamentul poetului e şi el ţeapăn. Butoaiele lui Durlănescu au putrezit, din păcate, o dată cu clasa din care făcea parte boierul. Nici o doagă n-a supravieţuit comunismului. Nu că n-ar fi vrut. Dar atăta rezistă un butoi, indiferent de regimul politic. 50 de ani. Şi s-a iscat scandalul. Dinescu şi-a tras ultimele vedre din vinul care a dat strălucire locului, păstrăndu-şi butoaiele ce i se cuveneau. "Retrocedaţii", furioşi, la gătul lui: ne-a umflat butoaie istorice "din lemn lăcuit şi cercuri de metal scump, ne-a lăsat şi pe-ntuneric, că a scos firele…".


"Mambo Siria!", le dă cu tifla Rimbauld. Măndru că a contribuit la renaşterea poeziei, dar şi a boieriei la poalele Carpaţilor, Dinescu este astăzi măhnit nu fiindcă urmaşii Durlăneştilor, pentru care a luptat impotriva dictaturii, habar n-au de versurile lui, ci fiindcă ăia nu-i mai lasă nici măcar cepurile.


Prin retrocedarea de la Galicea Mare democraţia a cucerit incă o victorie, insă a sucombat gălbioara de Potelu. Exilat pe celebra boabă de piper, poetul-fermier a rămas doar cu păsăretul.


Tristeţea poveştii butoaielor lui Mircea Dinescu s-a născut din tristeţea capitalismului romănesc. E marfă să fii capitalist, dar depinde de care parte.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de