Balamuc politic

Iminenta votului din Parlament la motiunea de cenzura si apropierea declansarii oficiale a campaniei electorale au transformat viata politica intr-un balamuc; deocamdata, fara acte, dar nu suntem deloc departe de necesitatea unor apeluri la 112. Nu ca inainte ar fi fost ea prea asezata intru normalitate, dar acum scelerarea pare generala.

Pedistii (chiar si cei vechi, nu doar paduchii astia noi adusi odata cu reforma statului si cu adaugarea L-ului in coada) dau navala-n opozitie de parca au fitil aprins pe cozi. Antonie Solomon are fantezii sexual-politice bizare cu Mariana Campeanu. Un pesedist sfertodoct, omonim al primarului Craiovei, ii ureaza lui MRU de soarta lui Aldo Moro si persista in neghiobie avand credinta sincera ca a facut o gluma buna. Emil Boc, in loc sa umble cu gluga pe cap, se sparge-n ancheta la TVR si recunoaste ca a bagat vastu-n cascavalul pensionarilor cu premeditare, ca asa era bine pentru tara. Victor Ponta, gratios ca un rinocer pe gheata si abil ca buzduganul cu trei peceti, bate campii cu o Putere care merita o pedeapsa apriga, ceva mai mult decat glontul rece prin plamanii incinsi. Roberta Anastase, alta creatura politica bizara si dornica de afirmare ca Libanul de pace, face si ea un salt inainte, ca broasca peste bordura, se da amenintata cu moartea si, intr-un soi de discurs demn de Le Pen in acea perioada a lunii al carei nume e mai bine sa nu-l pomenim,, nu mai are loc de bona filipineza a copilului presedintelui pesedist. Care asiatica, vezi Doamne, le-ar fi vaduvit pe harnicele romancute de-un loc de munca. Lui Sorin Oprescu i se numara zilele de cand considera propaganda portocalie ca ar fi trebuit sa inaugureze Pasajul Pipera. Daca taia panglica mai inainte, tot acolo era declarat iresponsabil ca se joaca pe seama sigurantei platitorului de taxe si impozite. Silviu Prigoana-i acuzat de tristii ailalti ca si-a cumparat like-uri din Bangladesh pe facebook, de parca primarul general al Capitalei s-ar alege prin click-uri pe retelele sociale.

E abia primavara unui an care, in plan politic, are programate cert doua scrutinuri si care s-ar putea sa mai inghita scurt si vreo doua referendumuri. La finele lui, toti cei care urmaresc viata politica, au tangente cu ea ori sunt implicati direct vor fi mult mai aproape de nebunie in sens clinic. Din nefericire, in loc sa-si lege la spate camasile si sa numere stelele de pe cerul ca sticla, toti se vor trata postelectoral in regim ambulatoriu. Pe banii, pe soarta si pe nervii ghiciti voi cui...