x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Banca Mondială trage tare pentru locul doi

0
Autor: Ilie Serbanescu 08 Apr 2008 - 00:00

Hotărît lucru, Banca Mondială aspiră la un loc fruntaş în clasamentul celor care au contribuit la dezarticularea economiei din România. Probabil doreşte chiar locul doi, înaintea FMI, căci oricum locul întîi este ocupat fără vreun echivoc de autorităţile române însele, pe care, prin agresiunea lor sistematică şi ruinătoare îndeosebi asupra domeniului public şi industriei, nu le poate întrece nimeni.

Hotărît lucru, Banca Mondială aspiră la un loc fruntaş în clasamentul celor care au contribuit la dezarticularea economiei din România. Probabil doreşte chiar locul doi, înaintea FMI, căci oricum locul întîi este ocupat fără vreun echivoc de autorităţile române însele, pe care, prin agresiunea lor sistematică şi ruinătoare îndeosebi asupra domeniului public şi industriei, nu le poate întrece nimeni. În orice caz, Banca Mondială deja concurează serios pentru locul doi prin imensa contribuţie adusă în anii ’90 la distrugerea agriculturii şi sectorului agroalimentar, iar mai zilele trecute a punctat serios pentru acest loc prin intervenţia netă, dincolo de orice uzanţe diplomatice, împotriva proiectului guvernamental de constituire a unei companii energetice naţionale. Aceasta va îmbrăca, după cît se pare, forma unui holding al unor societăţi din producţia şi distribuţia de energie electrică ce au rămas în proprietatea statului. Banca Mondială a arătat că statul român nu ar avea nevoie de un astfel de holding pentru a menţine o prezenţă importantă în sectorul energiei, întrucît Guvernul deţine deja o poziţie suficient de puternică pe piaţa producţiei de energie, prin Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Mai rău, Banca Mondială declară că nu sprijină proiectul, pentru că un astfel de organism ar putea – ţineţi-vă bine! – să pună în pericol competitivitatea şi transparenţa sistemului energetic naţional.

 

Măi să fie! Nu ştim ce înseamnă pentru Banca Mondială competitivitate şi transparenţă, dar dacă accepţiunea acestor termeni este cea din dicţionar, atunci tocmai competitivitatea şi transparenţa sînt grav lovite de situaţia actuală şi doar o companie de stat – care prin poziţiile deţinute să fie în stare să frîngă aranjamentele clientelare actuale, să oprească dezastrul din sistem şi să salveze populaţia de la jaful la care este supusă – ar mai putea corecta cît de cît lucrurile. În urma unei liberalizări fără permise a pieţei, energia produsă ieftin în România a ajuns să fie confiscată de o serie de intermediari care se autoprezintă abuziv a constitui piaţa însăşi şi care o vînd unor clienţi privilegiaţi sau o exportă (chiar în perioade de secetă, cînd sistemul naţional poate să fie ameninţat de colaps). Contractele prin care energia produsă ieftin a fost confiscată de intermediari sînt lăsate deliberat în ceaţă, în numele confidenţialităţii comerciale. Asta apropo de transparenţa de care vorbea Banca Mondială! Verigii slabe din sistem – pe care o reprezintă populaţia – nu-i mai rămîne să cumpere decît energia produsă scump. Deşi populaţia reprezintă în principiu un segment reglementat de piaţă, aceasta nu mai ajunge să aibă acces la energia produsă ieftin în hidrocentrale nici măcar în proporţia în care respectiva energie contribuie la acoperirea consumului total de electricitate. Asta numeşte Banca Mondială competitivitatea pe care ar ameninţa-o înfiinţarea unei structuri de stat mai complexe în sistem?! Înseamnă oare jefuirea populaţiei competitivitate?!

Ce ar reuşi să facă poate o companie de stat? Păi, incluzînd Hidroelectrica în entitatea cu pricina, ar putea lichida scîrboşenia confiscării de către intermediari a energiei ieftine, ar putea împinge treptat lucrurile spre eliminarea intermediarilor cu rol doar de spoliere şi ar reuşi să orienteze spre populaţie din energia produsă ieftin măcar o pondere corespunzătoare contribuţiei pe ansamblu în consum a energiei ieftine. Or, să mă scuze Banca Mondială, ar fi deci un aport la transparenţă, şi nu un obstacol în calea acesteia!

 

Impactul principal pe care l-ar putea avea o companie naţională în sistem ar fi determinarea în piaţă, prin ponderea şi pîrghiile deţinute, a unui preţ mediu realist al electricităţii, ca produs al contribuţiilor diferenţiate în total ale diverselor surse de producţie, mai concret spus, ca o medie între energia produsă ieftin şi cea produsă scump (care deopotrivă este necesară în sistem). Aiureala aşa-numitei “burse de electricitate” este că, practic, pe această bursă se tranzacţionează doar energia produsă ieftin, în timp ce energia produsă scump este vîrîtă pe gît populaţiei sau apare sub formă de pierderi în conturile statului. Un preţ mediu realist ar fi o contribuţie nepreţuită la creşterea competitivităţii, şi nu la afectarea acesteia!

Citeşte mai multe despre:   editorial,   bancă,   energia,   mondială,   Banca Mondiala,   produsă

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de