Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu demult, m-am trezit că anumite canale tv au fost scoase de UPC din programul plătit de subsemnatul. Fără a fi anunţat şi, mai ales, fără a fi înlocuite cu altele.
Ca mulţi alţi bucureşteni, am avut ghinionul să ajung cu casa în partea de Bucureşti primită în proprietate monolistă din partea guvernării PSD de firma de cablu Astral, cumpărată ulterior de o companie americană. Spun am avut ghinionul deoarece această firmă deţine monopolul în partea de Bucureşti în care locuiesc. Dacă aş vrea să schimb firma, n-aş putea. Pentru asta ar trebui să mă mut cu locuinţa într-o altă parte din Bucureşti. Sunt un client al televiziunii prin cablu şi de internet de o maximă conştiinciozitate al acestei firme. Îmi plătesc la timp factura. Nu o înşel nici cu o virgulă. Nu demult m-am trezit că anumite canale tv au fost scoase de UPC din programul plătit de subsemnatul. Fără a fi anunţat şi, mai ales, fără a fi înlocuite cu altele. Practic, în locul imaginilor tv apare acum, când apăs pe telecomandă, o gaură neagră. Preţul facturii a rămas acelaşi.
M-am interesat şi am aflat că gestul acesta abuziv a fost făcut pentru a obliga clienţii de televiziune prin cablu să comande şi să cumpere un pachet digital. Într-adevăr, deschizând internetul, am găsit pe site-ul UPC, în oferta de pachet digital, posturile scoase abuziv de pe cablu. Carevasăzică, UPC a comis o escrocherie. Pentru a mă obliga să cumpăr un nou serviciu a umblat la serviciul pe care-l plătesc. Neavând timp de scandal, mi-am zis că trebuie să fac rost şi eu de pachetul în care au fost puse programele şterpelite de UPC. La birourile unde se pot încheia contracte, aglomeraţie ca de Apocalipsă. Am apelat astfel la comanda pe internet. Am completat toate datele cerute şi am făcut click pe comandă acum. Imediat mi-a apărut pe ecran un text: Stimate client, vă mulţumim! Veţi fi contactat în 48 de ore! Au trecut nu 48, ci de trei ori 48 de ore. Nu m-a contactat nimeni. Am deschis din nou internetul. Am făcut click din nou pe comandă acum. Şi din nou mi s-a răspuns că în 48 de ore voi fi contactat. Am făcut comandă acum de încă două ori. După cea de-a patra comandă au trecut vreo câteva zile. Într-una din zile m-am trezit cu un domn de la UPC.
– Aţi făcut o comandă acum?
– Da, am zis eu, unde-i cutia?
– Cutia o vor aduce alţii. Eu am venit doar să închei contractul.
În istorica zi de 25 februarie 2008 am încheiat contractul. Am ales cel mai scump program.
– Şi cutia? Cutia când vine?
Domnul mi-a ciocănit cu deştul o căsuţă din contract. Scria acolo că instalarea programului şi conectarea se vor face în cel mult şapte zile de la încheierea contractului.
– Dumneavoastră sunteţi un client fidel, a adăugat domnul. Voi insista să vină mai devreme de şapte zile.
La două zile de la eveniment, m-am pomenit cu factura la pachetul care nu fusese instalat. Am achitat-o, bucuros că nu va trece mult şi vor veni cei cu cutia. Când scriu aceste rânduri e 11 martie 2008. De la încheierea contractului au trecut nu şapte, ci 14 zile. N-a venit nici o cutie. În schimb, a venit factura! Surprins de această curată nesimţire, am povestit unor colegi de breaslă ce mi s-a întâmplat. Eram convins că sunt o excepţie. Că o firmă de servicii nu-şi poate permite să se poarte aşa cu clienţii săi. S-au uitat la mine ca la o abatere genetică.
Nu ştii cine sunt ăia de la UPC? – m-au întrebat.
Şi, fără a mai aştepta răspunsul, mi-au relatat lucruri incredibile. Despre bătaia de joc faţă de alţi clienţi. Despre posturi noi de televiziune obligate să cerşească pe la uşile firmei trecerea pe cablu. Despre campaniile de presă zadarnice împotriva acestei firme, care, profitând de monopolul dat de guvernanţii postdecembrişti, îşi permite să calce în picioare orice normă de comportament civilizat. Despre cârdăşia dintre această firmă şi instituţii care ar trebui să-i apere pe consumatori: Consiliul Concurenţei şi OPC. Cele două instituţii sunt extrem de aspre cu buticarii şi zarzavagiii din piaţă. Când vine vorba însă despre mari companii, mai ales când acestea sunt străine, n-au curaj să le atingă nici măcar cu o floare.
– Şi nu se poate face nimic împotriva acestui stat în stat?, am întrebat.
– Ba da, mi s-a răspuns. Să te muţi cu locuinţa în cealaltă parte a Bucureştiului.
Numai că acolo rişti să dai peste cealaltă firmă care deţine monopolul televiziunii şi internetului prin cablu. La fel ca UPC!
M-am interesat şi am aflat că gestul acesta abuziv a fost făcut pentru a obliga clienţii de televiziune prin cablu să comande şi să cumpere un pachet digital. Într-adevăr, deschizând internetul, am găsit pe site-ul UPC, în oferta de pachet digital, posturile scoase abuziv de pe cablu. Carevasăzică, UPC a comis o escrocherie. Pentru a mă obliga să cumpăr un nou serviciu a umblat la serviciul pe care-l plătesc. Neavând timp de scandal, mi-am zis că trebuie să fac rost şi eu de pachetul în care au fost puse programele şterpelite de UPC. La birourile unde se pot încheia contracte, aglomeraţie ca de Apocalipsă. Am apelat astfel la comanda pe internet. Am completat toate datele cerute şi am făcut click pe comandă acum. Imediat mi-a apărut pe ecran un text: Stimate client, vă mulţumim! Veţi fi contactat în 48 de ore! Au trecut nu 48, ci de trei ori 48 de ore. Nu m-a contactat nimeni. Am deschis din nou internetul. Am făcut click din nou pe comandă acum. Şi din nou mi s-a răspuns că în 48 de ore voi fi contactat. Am făcut comandă acum de încă două ori. După cea de-a patra comandă au trecut vreo câteva zile. Într-una din zile m-am trezit cu un domn de la UPC.
– Aţi făcut o comandă acum?
– Da, am zis eu, unde-i cutia?
– Cutia o vor aduce alţii. Eu am venit doar să închei contractul.
În istorica zi de 25 februarie 2008 am încheiat contractul. Am ales cel mai scump program.
– Şi cutia? Cutia când vine?
Domnul mi-a ciocănit cu deştul o căsuţă din contract. Scria acolo că instalarea programului şi conectarea se vor face în cel mult şapte zile de la încheierea contractului.
– Dumneavoastră sunteţi un client fidel, a adăugat domnul. Voi insista să vină mai devreme de şapte zile.
La două zile de la eveniment, m-am pomenit cu factura la pachetul care nu fusese instalat. Am achitat-o, bucuros că nu va trece mult şi vor veni cei cu cutia. Când scriu aceste rânduri e 11 martie 2008. De la încheierea contractului au trecut nu şapte, ci 14 zile. N-a venit nici o cutie. În schimb, a venit factura! Surprins de această curată nesimţire, am povestit unor colegi de breaslă ce mi s-a întâmplat. Eram convins că sunt o excepţie. Că o firmă de servicii nu-şi poate permite să se poarte aşa cu clienţii săi. S-au uitat la mine ca la o abatere genetică.
Nu ştii cine sunt ăia de la UPC? – m-au întrebat.
Şi, fără a mai aştepta răspunsul, mi-au relatat lucruri incredibile. Despre bătaia de joc faţă de alţi clienţi. Despre posturi noi de televiziune obligate să cerşească pe la uşile firmei trecerea pe cablu. Despre campaniile de presă zadarnice împotriva acestei firme, care, profitând de monopolul dat de guvernanţii postdecembrişti, îşi permite să calce în picioare orice normă de comportament civilizat. Despre cârdăşia dintre această firmă şi instituţii care ar trebui să-i apere pe consumatori: Consiliul Concurenţei şi OPC. Cele două instituţii sunt extrem de aspre cu buticarii şi zarzavagiii din piaţă. Când vine vorba însă despre mari companii, mai ales când acestea sunt străine, n-au curaj să le atingă nici măcar cu o floare.
– Şi nu se poate face nimic împotriva acestui stat în stat?, am întrebat.
– Ba da, mi s-a răspuns. Să te muţi cu locuinţa în cealaltă parte a Bucureştiului.
Numai că acolo rişti să dai peste cealaltă firmă care deţine monopolul televiziunii şi internetului prin cablu. La fel ca UPC!
