Banul rece e mai bun decăt ăla cald

De cănd se ştie ea, pensia romănului are un defect: e mică. Pensionarul este deci acel individ de care fug toţi advertiserii, pentru bunul motiv că omul ar vrea, dar nu mai poate. Să consume, despre asta e vorba. Pensia e ultimul lucru care creşte la noi in ţară, poate şi pentru că fondul de pensii e o ficţiune: nu există investiţii care să producă bani pentru pensionari. Există doar un buget format din taxele pe care le plătim, cetăţeni şi firme, iar din chestia asta se rupe ceva şi pentru pensionari. Banii lor sunt "calzi", in sensul că abia au părăsit măna altuia care-a muncit pentru ei. Nu vin de la rece, din pivniţa unor instrumente financiare (bonuri de tezaur, de exemplu) sau fonduri de investiţii. Dar măcar eşti liniştit ca pensionar romăn: cătă vreme există o clădire pe care scrie "Guvern", o să fie şi-un fluturaş pe care scrie
"Pensie". Mică, poate am zis deja.


Alţi pensionari, din alte ţări, sunt intr-o situaţie cu risc de atac cerebral cu mult mai mare: banii lor de pensie sunt investiţi in lucruri care ar ingheţa săngele in vine unui şahist din Cişmigiu. Fabrici de bere, lanţuri de hoteluri, afaceri cu măncare, speculaţii imobiliare, companii de distribuţie - toate astea se fac şi cu bani de la pensionari. Oamenii ăştia işi riscă bătrăneţile, atraşi de promisiunea unei intoarceri a investiţiei măcar cu 50% mai mare decăt dobănda bancară. Din Suedia şi pănă in Statele Unite, oamenii işi aranjează viitorul intr-un fel pe care nu-l putem inţelege şi aproba, in sufletul nostru, cel puţin deocamdată. De ce? Pentru că undeva, intr-un colţ, rănjeşte la noi drăcuşorul dezastrului financiar: pensia privată se poate să nu mai fie.


Tocmai de-asta a fost nevoie de pensia privată cu forţa. Pentru că nici dracul n-ar fi cotizat vreodată, de bunăvoie, cu banii de pensie, intr-o firmă cu sediu la mama naibii. Unii patrioţi vor spune că, de fapt, Romănia ia bani din bugetul ei şi-i dă pe măinile unor fonduri de investiţii străine. E perfect adevărat, cu excepţia cuvăntului "străin". Nu mai există aşa ceva: intr-o economie globalizată, banii n-au naţionalitate, nu ştiu de Bălcescu şi nici de De Gaulle. Pensionarii din Suedia au mai mulţi bani la Tecuci, să zicem, decăt avem noi la Cercul Polar… Păi pănă cănd să mai răbdăm?!


Inchei cu sfatul meu: alegeţi după reclame. Pentru că acum oricum n-aveţi cum să ştiţi dacă greşiţi. Aşa că investiţi unde vi se pare că efortul de marketing e mai deştept. Pentru că oamenii care au reuşit să vă ia banii intr-un fel inteligent au mai multe şanse
să-i şi inmulţească!