Băsescu – Blaga, un război de imagine?

Traian Băsescu îl susţine oficial şi fără echivoc pe Emil Boc în compe­ti­ţia pentru şefia PDL. Cu toate că, în urmă cu numai vreo lună, pre­şe­dintele-jucător l-ar fi sacrificat pe premier, pentru a „recâştiga încre­derea populaţiei” în guvernarea portocalie. Paradoxul este izbitor. Dacă Boc a devenit un balast pentru credi­bilitatea Executivului, ce şanse ar avea să-şi conducă partidul spre victorie la următoarele alegeri? Prezenţa sa în fruntea PDL pare cea mai bună garanţie a eşecului electoral. Oricât ar aprecia legendara obedienţă a premierului său de carton, Traian Bă­ses­cu nu poate paria pe un cal şchiop. În ciuda deselor sale lăcrimări televizate, nu este un sentimental, ci un politician pragmatic. Suficient de lucid cât să realizeze că şi lui i s-a cam terminat benzina de locomotivă electorală. S-au dus vremurile băilor de mulţime, a trecut timpul „întoar­cerii la popor”... În 2012, eticheta de partid prezidenţial strâns unit în jurul comandantului suprem riscă să fie un imens handicap pentru PDL.

Mă îndoiesc că Traian Băsescu a început să-şi creadă propria propagandă şi speră într-un miraculos reviriment economic, care i-ar reface peste noapte popularitatea pierdută. Sunt convinsă că realizează că majoritatea românilor îi atribuie direct dezastrul guvernării, mult mai mult decât lui Emil Boc. O distanţare abruptă de Palatul Cotroceni pare cea mai sigură soluţie pentru sporirea şanselor PDL în următoarele competiţii electorale. Poate singura.

Numai din această perspectivă capătă sens atacurile – de o violenţă fără precedent – lansate de Băsescu împotriva lui Blaga. Cu atât mai mult cu cât ele au fost însoţite de măsuri care, în mod evident, îl avantajează pe acesta din urmă în confruntarea cu favoritul oficial al şefului statului. Dincolo de retorica inflamată rămâne faptul că Traian Băsescu a avut ideea triplării numărului de delegaţi la congresul din mai al PDL.

Îngreunându-i enorm sarcina lui Emil Boc, pornit deja prin ţară să cumpere voturi.

Analizând vorbele şi faptele pre­şe­dintelui, înclin să cred că asistăm la un fals război, regizat pentru uz strict electoral. Ceea ce vedem acum nu este o tentativă de „demolare” a lui Vasile Blaga, ci un efort de a-i consoli­da imaginea de „opozant” al lui Zeus. De garant al emancipării PDL de sub tutela Co­tro­cenilor. Ceea ce nu e tocmai uşor, având în vedere că „di­si­den­ţa” lui Blaga continuă să fie atât de discretă, încât e aproape imperceptibilă.