Băsescu îl apără pe Strauss Kahn

Interviul directorului FMI a căzut greu la lingurică Puterii de la Bu­cu­reşti. Strauss Kahn nu a spus că România este în incapacitate de plată, dar a avertizat  explicit un grup de ţări că intră în faliment dacă nu-şi reduc cheltuielile publice. Este greu pentru cei care conduc România din punct de vedere politic să accepte că direcţia pe care au pus ţara are ca punct final prăpastia. Kahn a spus că drumul spre catastrofă trebuie oprit. Nu e de fapt nici o noutate, nici o lipsă de consecvenţă în mesajul şefului FMI.

Când România a apelat la împrumutul-record de 20 miliarde de euro a făcut-o de bine, de prea multă sănătate a economiei? Nu se afla tot în situaţia de acum, dacă nu chiar mai rea? Când Băsescu Traian a hotărât să taie un sfert din leafa bugetarilor, să reducă pensiile şi să declanşeze un plan draconic de austeritate, deciziile au fost luate pentru a respecta condiţiile de împrumut asumate în faţa FMI şi a Uniunii Europene. Kahn s-a întâlnit cu Băsescu în urmă cu câteva luni şi şeful statului a găsit potrivit ca, la câteva zile, să intre într-un schimb de replici acide cu acesta. Acum, după interviul acordat de directorul FMI canalului elveţian tv de limbă franceză, Băsescu a mers la Banca Naţională şi a ţinut un discurs mult mai dur decât avertismentul drastic adresat României de Kahn.

A dat cumva şeful statului român vreo spe­ranţă cetăţenilor că ieşim din recesiune? I-a asigurat pe bugetari că vor recupera pierderile salariale? Le-a spus pensionarilor să doarmă liniştiţi, pentru că statul are bani să le dea pensii la timp? Nimic din toate astea! Dimpotrivă! Băsescu Traian s-a înfipt în politicile sociale, anunţă de fapt declanşarea unei cruciade împotriva persoanelor cu handicap, a săracilor, veteranilor, mamelor cu copii mici ş.a.m.d. Mugur Isărescu acceptă şi el că Finanţele ar putea să aibă dificultăţi de plată, dar respinge formularea lui Kahn. Banca Centrală leagă spusele şefului FMI de campania electorală, deşi declaraţiile lui Kahn nu au fost făcute în acest context, ci într-o dezbatere pe probleme de economie globală.

Pentru frazeologia lui Băsescu Traian este foarte simplu să amestece într-o ciorbă confuză elemente reale, grave, cu ingredientele care dau gust. Războiul lui cu presa a luat forme paranoice, atacă ziaristele rujate cu ochii bulbucaţi care se plâng de sala­riile bugetarilor. După descriere, tri­miterea era spre Narcisa Sălbatică din CNA care a început să cârtească pentru că i-a fost tăiată solda. Poate o fi un avertisment spre zbârlita Pora care a ieşit din front şi a ciupit-o pe Udrea, întunericul blond de la capătul tunelului. Sau cine ştie la ce ziariste zurlii (nurlii?) despre care i s-a plâns Berlusconi. E greu să descifrăm mesajul, dar precis nu era ţiganca împuţită.

Revenind la mesajele care merită să fie reţinute din sporovăiala de ieri a preşedintelui aş pune pe primul loc raza de speranţă a schimbării Cabinetului Boc. Să lăsăm o lună, o lună jumătate Guvernul să-şi termine treaba cu FMI – a spus B.T. Ce anunţ mai clar trebuie făcut?

Preşedintele vrea, în fine, să accepte o nouă formulă politică, o nouă majoritate care să propună un plan de ocolire a prăpastiei. Marea problemă a Cabinetului Boc a fost că fiecare ediţie a lui anunţa o cotitură în economie, dar direcţia spre hău nu s-a schimbat.

Pretextul ieşirii în public – săr­bă­torirea a 15 ani de la des­chi­de­rea Bursei – are pentru preşedinte o doză mare de cinism. La câteva sute de metri de sindrofie, Cătălin Chelu, cel mai agil jucător pe bursă, un adevărat Bill Kill al pieţei de capital, stătea arestat în boxa acuzaţilor. Aşa este la noi realitatea – complexă.