Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Căzut in patima scrisului de epistole, mai rea decăt patima beţiei pentru cei care stau prost cu abecedarul, Traian Băsescu a iscălit o epistolă destinată a ajunge la preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului.
Ce-a stărnit in personalitatea prezidenţială acel tumult de sentimente ce nu se poate rezolva, asemenea pănte-căraiei, decăt printr-o exprimare?
Faptul că noul Consiliu de Administraţie al TVR l-a ales pe Alexandru Sassu preşedinte director general.
Potrivit epistolei, o asemenea alegere ar fi dezastruoasă pentru necesara echidistanţă politică a postului public de televiziune.
In sprijinul aserţiunii sale, Căntatul Grupului de la Neptun invocă poziţia unor organizaţii neguvernamentale, a unor reprezentanţi ai societăţii civile din Romănia.
Prin reprezentanţi ai societăţii civile se inţeleg cei căţiva pretinşi soli ai intelectualităţii băştinaşe, căraţi de Preşedinţie in detrimentul Curţii de Conturi, cu aeroplanul la Neptun, pentru a se emoţiona de cum stă Traian Băsescu in papucii lui Nicolae Ceauşescu, iar Maria Băsescu, in capotul Elenei Ceauşescu.
Avănd in vedere că intre Traian Băsescu şi acest comando, din care face parte şi Andrei Pleşu, cel fugărit pănă nu demult pe coridoarele Palatului Cotroceni de Elena Udrea, care voia să-i ardă una cu sănul peste ceafă, există un soi de inţelegere, ceva in genul Elogii contra hrană, argumentul invocat de Traian Băsescu pică de la sine.
Un alt argument expus de Scrisoare se referă la candidatul propus de Traian Băsescu pentru Consiliul de Administraţie.
Să lăsăm la o parte faptul că desemnarea unui candidat de Preşedinţie intră in divorţ cu insăşi axioma textului: nevoia de depolitizare a televiziunii publice.
Din căte ştim noi cel puţin, Preşedinţia este o instituţie politică. Politică rău de tot. Dacă Traian Băsescu ţinea să fie consecvent cu teza depolitizării, ar fi trebuit să refuze din nou a desemna candidaţi ai Preşedinţiei pentru Consiliul de Administraţie al TVR şi SRR.
De asemenea, domnia sa ar fi trebuit să ceară PD, partidul curţii sale din dos, să nu nominalizeze candidaţi pentru cele două Consilii de Administraţie. Nu de alta, dar Partidul Democrat e şi el o instituţie politică. Trimişii PD in Consiliul de Administraţie ai TVR şi SRR sunt persoane desemnate politic. Ba mai mult, Narcisa Iorga, desemnată pentru CA al SRR, e şefa Biroului de Presă al Partidului Democrat. Să lăsăm deoparte această contrazicere de la mănă pănă la gură şi să ne oprim la portretul schiţat de epistolă candidatului Preşedinţiei.
Cătălin Avramescu, pentru că despre domnia sa e vorba, e definit drept "un candidat neangajat politic, selectat din mediul academic". Intr-una din serile trecute, la Sinteza Zilei de la Antena 3 s-a pus intrebarea dacă există la ora actuală in spaţiul politic un concurent al lui Traian Băsescu. Am răspuns imediat: Nu! Şi am explicat că in spaţiul nostru politic nu există la ora actuală cineva inzestrat cu atăta tupeu precum Traian Băsescu.
Luănd cunoştinţă de felul in care Traian Băsescu işi prezintă candidatul, pe care, şmecher, nu-l numeşte, mi-am dat seama că am greşit. Nu există in spaţiul fiinţelor zise şi bipede de pe Pămănt cineva care să aibă tupeul lui Traian Băsescu. Preferatul domniei sale, Cătălin Avramescu, e mai mult decăt un angajat politic. E un lacheu politic al lui Traian Băsescu. Servilismul faţă de politicianul Traian Băsescu atinge şi depăşeşte pragul curiozităţilor clinice. Orice om normal, inţelegănd prin asta un om cu simţul ruşinii, ar fi şovăit inainte de a pune pe hărtie o asemenea enormitate: infăţişarea lui Cătălin Avramescu drept un candidat neangajat politic, ba mai mult, un cercetător din mediul academic. Traian Băsescu n-a şovăit. Cum n-a şovăit nici in a cere Parlamentului să nu-l desemneze pe Alexandru Sassu. Alături de Bogdan Niculescu Duvăz, Alexandru Sassu a fost baronul PD care a lucrat la parvenirea lui Traian Băsescu in locul lui Petre Roman.
Ca orice ins cu grave schimonoseli ale personalităţii, Traian Băsescu ii urăşte pe cei care i-au dat o cană de apă in viaţă. Să nu mai spună cineva că nu e unic?!
Faptul că noul Consiliu de Administraţie al TVR l-a ales pe Alexandru Sassu preşedinte director general.
Potrivit epistolei, o asemenea alegere ar fi dezastruoasă pentru necesara echidistanţă politică a postului public de televiziune.
In sprijinul aserţiunii sale, Căntatul Grupului de la Neptun invocă poziţia unor organizaţii neguvernamentale, a unor reprezentanţi ai societăţii civile din Romănia.
Prin reprezentanţi ai societăţii civile se inţeleg cei căţiva pretinşi soli ai intelectualităţii băştinaşe, căraţi de Preşedinţie in detrimentul Curţii de Conturi, cu aeroplanul la Neptun, pentru a se emoţiona de cum stă Traian Băsescu in papucii lui Nicolae Ceauşescu, iar Maria Băsescu, in capotul Elenei Ceauşescu.
Avănd in vedere că intre Traian Băsescu şi acest comando, din care face parte şi Andrei Pleşu, cel fugărit pănă nu demult pe coridoarele Palatului Cotroceni de Elena Udrea, care voia să-i ardă una cu sănul peste ceafă, există un soi de inţelegere, ceva in genul Elogii contra hrană, argumentul invocat de Traian Băsescu pică de la sine.
Un alt argument expus de Scrisoare se referă la candidatul propus de Traian Băsescu pentru Consiliul de Administraţie.
Să lăsăm la o parte faptul că desemnarea unui candidat de Preşedinţie intră in divorţ cu insăşi axioma textului: nevoia de depolitizare a televiziunii publice.
Din căte ştim noi cel puţin, Preşedinţia este o instituţie politică. Politică rău de tot. Dacă Traian Băsescu ţinea să fie consecvent cu teza depolitizării, ar fi trebuit să refuze din nou a desemna candidaţi ai Preşedinţiei pentru Consiliul de Administraţie al TVR şi SRR.
De asemenea, domnia sa ar fi trebuit să ceară PD, partidul curţii sale din dos, să nu nominalizeze candidaţi pentru cele două Consilii de Administraţie. Nu de alta, dar Partidul Democrat e şi el o instituţie politică. Trimişii PD in Consiliul de Administraţie ai TVR şi SRR sunt persoane desemnate politic. Ba mai mult, Narcisa Iorga, desemnată pentru CA al SRR, e şefa Biroului de Presă al Partidului Democrat. Să lăsăm deoparte această contrazicere de la mănă pănă la gură şi să ne oprim la portretul schiţat de epistolă candidatului Preşedinţiei.
Cătălin Avramescu, pentru că despre domnia sa e vorba, e definit drept "un candidat neangajat politic, selectat din mediul academic". Intr-una din serile trecute, la Sinteza Zilei de la Antena 3 s-a pus intrebarea dacă există la ora actuală in spaţiul politic un concurent al lui Traian Băsescu. Am răspuns imediat: Nu! Şi am explicat că in spaţiul nostru politic nu există la ora actuală cineva inzestrat cu atăta tupeu precum Traian Băsescu.
Luănd cunoştinţă de felul in care Traian Băsescu işi prezintă candidatul, pe care, şmecher, nu-l numeşte, mi-am dat seama că am greşit. Nu există in spaţiul fiinţelor zise şi bipede de pe Pămănt cineva care să aibă tupeul lui Traian Băsescu. Preferatul domniei sale, Cătălin Avramescu, e mai mult decăt un angajat politic. E un lacheu politic al lui Traian Băsescu. Servilismul faţă de politicianul Traian Băsescu atinge şi depăşeşte pragul curiozităţilor clinice. Orice om normal, inţelegănd prin asta un om cu simţul ruşinii, ar fi şovăit inainte de a pune pe hărtie o asemenea enormitate: infăţişarea lui Cătălin Avramescu drept un candidat neangajat politic, ba mai mult, un cercetător din mediul academic. Traian Băsescu n-a şovăit. Cum n-a şovăit nici in a cere Parlamentului să nu-l desemneze pe Alexandru Sassu. Alături de Bogdan Niculescu Duvăz, Alexandru Sassu a fost baronul PD care a lucrat la parvenirea lui Traian Băsescu in locul lui Petre Roman.
Ca orice ins cu grave schimonoseli ale personalităţii, Traian Băsescu ii urăşte pe cei care i-au dat o cană de apă in viaţă. Să nu mai spună cineva că nu e unic?!
