Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Morare, după o zi, se lăfăia pe blogul tău următoarea explicaţie: “Dar vreau să subliniez, pentru oamenii care s-au simţit atinşi în sentimentul lor religios, că nici o clipă nu l-am asemuit pe Isus cu preşedintele Băsescu!”
Morare, după o zi, se lăfăia pe blogul tău următoarea explicaţie: “Dar vreau să subliniez, pentru oamenii care s-au simţit atinşi în sentimentul lor religios, că nici o clipă nu l-am asemuit pe Isus cu preşedintele Băsescu!” Ce-ai făcut, mă, creştinule? Aşa ştii tu că face un jurnalist? Scrie un text azi şi a doua zi revine cu explicaţii? Mă scuzaţi, dar eu sunt cam tâmpit şi, când am scris ce-am scris, nu am vrut să înţelegeţi ce-am scris, fiindcă eu scrisesem ce-am înţeles eu! Poftim?
De o bună bucată de vreme, un băiat tomnatic, avortat de presa comunistă în locaşul “vântu”-rat de “mirodeniile” unei digestii literare incomplete, prelungite în “Cotidianul” dintotdeauna, se screme constipat să producă ceva, care să-l încânte pe Iubitul Conducător! Sigur, dincolo de a inventa oliţa de noapte cu toarta pe dinăuntru, cu care băieţii din “Cotidian” se grăbesc să tezaurizeze, pentru posteritate, “realizările” Preşedintelui, Ioan T. Morar, această “amibă” cu reale perspective de a trece la categoria “celenterate” de presă, s-a gândit să-şi altoiască bietul condei pe spinarea Jurnalului Naţional. Asta fără să observe că protoplasma din care este alcătuit învelişul său microscopic nu prea permite existenţa unui creier mai mare decât... microscopic! Că aşa-i la amibe, nea Morar! Ele “e” mici, pitici şi proaste rău, ca orice organism protozoar. Adică, fără organe, bre! Unicelular! Cu excepţia celor din presă, care au organul de a “asimila” anumite “realizări” ale Preşedinţilor, colectate cu unealtă descrisă mai sus.
Hai, să-ţi spun un secret, bre, Morare, pentru când o să ajungi celenterată şi o să poţi citi ce scriu eu acum! Vei observa, atunci, că nu m-am ocupat de tine, deşi te-ai străduit din răsputeri, ani de zile, să te bag în seamă. Dar, deunăzi, crezând că ironizezi un articol din Jurnalul Naţional, scris de Andrei Bădin (Traian Băsescu – o repartiţie pentru Elena Băsescu, 19 martie 2008) şi o emisiune la Sinteza zilei (18 martie) te-ai gândit (de parcă o amibă poate gândi), pe blogul tău, să produci panseuri atât de fine: “Suzana Gâdea şi Mihai Gâdea. E clară legătura! Atunci e normal să-l aibă invitat permanent pe anti-anticomunistul Cristoiu. Bine că ştim!” şi zici mai departe, micuţule protozoar: “PS Am scris rândurile de mai sus ca să demonstrez că, dacă eşti dispus la manipulare cu orice preţ, nu ai cum să nu reuşeşti. Iei un nume şi-l legi de altul fără să te intereseze dacă au sau nu au legătură, numai să servească scopului tău. Aşa s-a întâmplat şi cu subiectul de la Antena 3: «Traian Băsescu i-a dat o locuinţă Elenei Băsescu!»“ şi mi-ai atras atenţia!
Şi acum, secretul, Morare! La 21 ianuarie 2008, în Cotidianul, ai scris un articol la fel de cretin ca tine (scuzaţi, am vrut să scriu “creştin”), intitulat: “Isus judecat la Antena 3!” Nici nu contează ce ai scris în el! O blasfemie, din primul cuvânt! Un text dezlânat, scris cu harul promiscuităţii nucleelor slugărniciei, singurele care-ţi populează organismul unicelular. Morare, la o zi după aia se lăfăia, pe blogul tău, următoarea explicaţie penibilă, semnată de tine: “Dar vreau să subliniez, pentru oamenii care s-au simţit atinşi în sentimentul lor religios, că nici o clipă nu l-am asemuit pe Isus cu preşedintele Băsescu!” Ce-ai făcut, mă, creştinule? Aşa ştii tu că face un jurnalist, care poate să scrie şi care gândeşte cu creierul? Scrie un text azi şi, a doua zi, revine cu explicaţii? Mă scuzaţi, dar eu sunt cam tâmpit şi, când am scris ce-am scris, nu am vrut să înţelegeţi ce-am scris, fiindcă eu scrisesem ce-am înţeles eu, din ceea ce trebuia să înţelegeţi voi c-am scris! Poftim? Ce ziceai de Sinteza zilei?
Morare, s-ar putea să uit de tine după acest articol! Nu de alta, dar mi-a slăbit vederea cu vârsta şi nu mai am ochi pentru microscop, ca să pot vorbi cu tine! Morare, nu mă obliga să-mi pun ochelari de vedere, că nu dau bine pe sticlă, la Sinteza! Că, dacă-i pun, o să te-nvăţ diviziunea celulară şi nu mai ajungi celenterată în veacul veacului!
