x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Băsescu, un preşedinte pentru liniştea americanilor

0
Autor: Miruna Munteanu 28 Mar 2011 - 19:39

Teoria lui Traian Băsescu despre sa­tisfacerea Marelui Licurici este de mult cunoscută. Documentele Wiki­leaks aduc o singură mare noutate: dezvăluie cât de mult au apreciat reprezentanţii Washingtonului prestaţia dezinhibată a preşedintelui României. Telegramele transmise de Ambasada SUA de la Bucureşti în primăvara lui 2007 arată fără echivoc îngrijorarea stârnită de suspendarea „jucătorului” de la Cotroceni, prezentat drept garant al intereselor ame­ricane.

„Absenţa unui Băsescu proame­rican din CSAT lasă loc producerii de acţiuni dăunătoare, inclusiv implementarea unei decizii a premierului Tăriceanu de a retrage trupele ro­mâ­neşti din Irak până la finalul anului”, scria ambasadorul Nicholas Taubman. În acelaşi document, Taubman mai nota încă două riscuri: unul legat de adjudecarea uzinelor Daewoo de la Craiova, altul de achiziţionarea de avioane de luptă. Washingtonul nu apreciase deloc poziţia lui Teodor Meleşcanu (la acea dată ministru al Apărării), care declarase că va „anali­za toate posibilităţile” pentru înlo­cu­irea învechitelor MIG 21. Pre­şedintele Băsescu exclusese orice fel de „prospecţie a pieţei” şi promi­sese ferm că acest contract gras va reveni americanilor de la Lockheed-Martin. Pentru „cimentarea, pentru deceniile ce vor veni, a viitoarei interoperabilităţi între forţele române şi cele americane”.

Aceste argumente pragmatice ar fi fost suficiente pentru a justifica evidentul parti pris al ambasadorului Taubman. Nu ele uimesc, ci tonul aproape sentimental al depeşei. Dincolo de calculele reci, se simte un fel de afinitate personală cu retorica preşedintelui Băsescu. Propaganda Cotroceniului – despre pericolul ru­sesc, moguli şi anticorupţie – era livrată nemestecată la Washington. Să ne amintim totuşi că Nicholas Taubman nu era diplomat de carie­ră, ci doar un prosper om de afaceri republican. Fusese recompensat de Administraţia Bush cu postul de la Bucureşti pentru contribuţia sa gene­roasă la campania electorală. Format în dialectica Războiului Rece şi cu o carieră politică limitată la funcţia de consilier local în localitatea Roanoke (între 1976 şi 1978), era sensibil la viziunea maniheistă propusă de Băsescu şi incapabil să înţeleagă hăţişul de intrigi bizantine al politicii româneşti. Superiorii săi de peste Ocean voiau un singur lucru: să ştie că au în România un „partene­r-model”. Model de obedienţă, într-o lume tot mai ostilă viziunii hegemo­nice a Administraţiei Bush. Anecdota felaţiei cu licurici a fost cu siguranţă apreciată la Washington. Abia acum realizăm cât de mult.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de