x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Batatura

0
Autor: Roxana Roseti 01 Oct 2006 - 00:00
Batatura


In fiecare dimineata ii aranja dom-nului Filippo camasile. Le netezea gulerele si avea grija ca nici o pata sa nu le traverseze scrobeala. Apoi ii facea cafeaua.

In fiecare dimineata ii aranja domnului Filippo camasile. Le netezea gulerele si avea grija ca nici o pata sa nu le traverseze scrobeala. Apoi ii facea cafeaua. Punea zahar cu masura, incet, de parca ar fi mangaiat o femeie. Ceilalti slujitori ai domnului Filippo radeau de el. Cum ca e fraier, ca-si masoara viata intre o camasa si o cafea, ca-i prea devotat. Intr-o zi de duminica a ramas singur. Nu era prima oara. Se obisnuise ca atunci cand toti erau plecati sa curete podelele, dandu-le stralucire. Dar in acea zi, cand s-a trezit, l-a strafulgerat o durere in talpa. Si pentru prima oara in viata nu s-a mai dus sa verifice camasile. S-a uitat in talpa: vechea lui cicatrice in forma de cruce de cand era copil. Numai ca peste ea trona nepasatoare o batatura. Tare, cojoasa, enervanta. Atunci a realizat brusc ca nu si-a mai vazut demult familia. Ca nu-l mai stie nimeni, deoarece in timpul cat a numarat camasile si a curatat podelele si-a pierdut prietenii si dusmanii. Seara s-a indreptat pe furis spre baia slujitorilor. Acestia se spalau veseli, fluierand napasatori. S-a uitat la talpile lor: albe, netede. A doua zi s-a dus in gradina si a mirosit trandafirii. Apoi s-a uitat la cer. In timpul petrecut de el intre ziduri devenise mai albastru. A rupt un trandafir si a intrat in casa. Domnul Filippo s-a asezat, ca de obicei, sa-si bea cafeaua. Era pretentios si prefera actele caritabile discrete.

I-a asezat trandafirul intr-un pahar inalt de cristal. Era prima oara cand ii aseza o floare pe masa. Domnul l-a privit in ochi pe el, un simplu camerist. Lui i s-a parut ca-si vede batatura in privirea lui. De atunci, in fiecare dimineata ii vorbeste domnului despre cer si trandafiri. Batatura lui e tot in talpa, dar acum stie ca e acolo ca sa-i aduca aminte ca s-a nascut pentru a darui.

O mica povestire de duminica din Sardinia.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de