x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bătrâneţea scârţâie ca mobila veche

0
Autor: Florin Condurateanu 28 Iul 2015 - 08:14
Un bloc de 10 etaje în Piaţa Unirii, dar cu nimic ieşit din comun, blocuri parcă trase la xerox în care domnea meschinăria de a face apartamente pipernicite. Trei camere cu mobilă veche, care scârţâie tam nesam precum articulaţiile de la picioarele încărcate de ani ale proprietarilor.Toate cele miros a bătrâneţe, dar miros şi a modestie de oameni construiţi frumos, oameni cumsecade, de ispravă. Liftul nu mergea, am cărat reflectoarele, cablurile pe scări. Culmea, inginerul proprietar de apartament lucrase vreme lungă la întreprinderea Ascensorul. Glas blând şi el şi nevasta, aplecată la rându-i de cei peste 8o de ani. Ion Diaconescu, preşedintele PNŢCD, al înfrăţirii cu liberalii în Cheia, şeful Camerei Deputaţilor. Mă rog de bărbatul uscăţiv, cu ţinută dreaptă, să-mi povestească în emisiunea mea de la Antena 1 despre cei 16 ani de temniţă grea, cu apa şiroind pe pereţi, cu bătăi şi carne colcăind de viermi în zeama leşioasă. Scoate dintr-un sertar o hârtie îngălbenită de vreme; era o compunere a liceanului Ion Diaconescu, înflăcărată de patriotism, prin care îndemna colegii de şcoală să se opună Anei Pauker şi celorlalţi comunişti trimişi de Moscova şi Comintern să subjuge România. „Şi acuzaţia asta au pus-o în condamnare, ca şi participarea mea ca student ţărănist la marşurile împotriva bolşevismului”. Nu-i sticlesc ochii de răzbunare, „îi va judeca Dumnezeu”. Nevasta lui, doamna inginer Diaconescu, iubita din facultate, l-a aşteptat 20 de ani să vină din puşcărie. Ion Diaconescu, ţărănistul fără teamă şi reproş. Şi totuşi mobila bătrână mai scârţâia din când în când.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de