x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bătrânica cocârjată ca un semn de întrebare cu un copilaş în braţe

0
Autor: Florin Condurateanu 17 Mai 2012 - 11:56

Ma privea cu ochi din aceia cotropiti tot timpul de lacrimi. Dar mai era si privirea umeda a batranetii. Pasea greu, cu genunchii mereu indoiti, genunchi moi de trecerea anilor, cocarjata ca un semn de intrebare. Nu-si ajuta pasii grei cu un baston, n-avea bani de baston. Se sprijinea intr-o creanga de copac noduroasa si indoita. Necazurile ii arasera fruntea si obrajii ca o aratura intr-un anotimp nepotrivit. Si totusi imaginea batranei iti producea un soc, pentru ca tinea in brate stransa la piept o fetita de 2 anisori, cu par inelat, ca un ingeras din simbolurile iubirii.

Dar fetita nu putea sa fie asemuita cu un Cupidon, pentru ca ea nu era bucalata, nu era dolofana, mesteca un codru de paine ce-si pierduse stralucirea painii din cauza colbului de pe drumul comunei. Cu o rochita mototolita se tinea strans de punctul ei de sprijin. Un punct de sprijin batran cu maini cioturoase ca vreascurile, cu pamant pe palme alcatuindu-i o a doua piele. "Sa faca cineva in asa fel incat sa-mi vina feciorul acasa. Nu mai pot sa-i cresc fetita cu o pensie de doua milioane doua sute'. Suspin de batrana impovarata peste poate de griji si treburi. Cum sa se tina dupa zvarluga de nepoata sa nu iasa din ograda care si gardul il avea incovoiat de batranete si neingrijire.

"Nevasta lui fiu meu munceste si ea printre straini departe de barbatu-su' suspina batranica. Crunta imagine a satului romanesc. Intr-o Romanie secatuita de locuri de munca in care presedintele tarii ii indeamna pe romani sa plece din tara ca n-are sa le dea leafa. Se rastea presedintele Basescu la medici sa plece in cele strainataturi ca nu li se poate mari leafa; sa-si ia lumea-n cap informaticienii, ca nu pot atinge un salariu de 20 milioane lei vechi; sa plece asistentele, ca nu li se pot achita injectiile. In spatele fiecarei plecari la munca in departare a romanilor se prabuseste familia. Am vazut o alta intristare, o codana de 14 ani a izbucnit in lacrimi tam-nesam. "Mi-e dor de mama, ca n-am mai vazut-o de un an jumate, de cand lucreaza la camp in Spania'.

Dragoste de mama din cand in cand aflata in plicul unei scrisori venite din capat de Europa. Caldura inimi de mama nu trebuie sa poarte timbru. Nu trebuie adusa de postas din cand in cand. Am stat de vorba cu alta fetita frumos imbracata si surazatoare, cu fata dolofana luminata mereu de un suras. O intreb ce face si ce-i sunt parintii. Raspunsul cade ca un ciob de pahar spart. "Mama a strans bani din trei salarii si mi-a luat rochita noua. Tata a plecat sa munceasa in Germania, ne-a abandonat si nu imi mai da pensie alimentara'. Marea isprava a Guvernului gonit de curand a trimis romanii in pribegie sa munceasca pamanturi la mii de kilometrii, desi cernoziomul din campia romaneasca e cel mai bun de pe continentul european.

Si d-aia nu gasesti mere romanesti in piata, si d-aia nu gasesti un barbat cu pamant sub unghii care sa-ti vanda rosii gustoase din satul lui si d-aia cumperi piersici si pepeni uriasi indopati cu chimie fara nici un gust, fructe bune pentru tablourile cu natura moarta. S-a lipit de umarul meu o femeie dintr-un sat romanesc udandu-mi camasa de lacrimi. "Nu cersim nimic, cerem doar locuri de munca pentru copiii nostri, ca se intorc acasa din bejenie ca ne gasesc morti, inmormantati in lemn de la lazile stricate, ca nici bani de costiug nu avem'.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de