x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Beslan-ul sindical al lui Luca Laden

0
17 Sep 2004 - 00:00

Monstruozitatea de la scoala numarul 1 din Beslan - Osetia de Nord ne-a aratat limpede cat e de vulnerabila lumea democratica si cat de in pericol sunt valorile acesteia: libertatea de expresie si miscare, dreptul la munca si viata, un trai decent si sigur pentru toata lumea.

Teroristii din Beslan nu au omorat, doar, peste 300 de copii, parinti si profesori, nu au mutilat alte sute de oameni, ci au ucis linistea si calmul, fie si aparente, ale fiecaruia dintre noi. Suntem datori, de aceea, ca in numele ingerilor ridicati la Cer prea devreme, din mult prea incercatul Beslan, sa nu uitam si sa nu iertam terorismul, oriunde ar izbucni.

Pentru romani, cea mai evidenta forma de terorism social este, pana la aceasta ora, presiunea fantastica pe care o actioneaza grupurile de afaceri, supranumite "de interese", carora daca le spui mafiote se simt deranjate intr-atat de tare, incat incep cu amenintari, calomnii, inscenari.

Cel mai evident exemplu al ultimelor zile este liderul de sindicat de la Petrom, Liviu Luca, atat de sindicalist, incat se simte bine si in pielea de patron, manager, lider... maine, poimaine, se va trezi, intr-o dimineata, ca vrea sa fie prim-ministru sau presedinte.

Culmea este ca, aflat intr-o situatie mai mult decat cumplita, si fiind in postura de a raspunde multor intrebari, puse de Curtea de Conturi si Parchetul National Anticoruptie, domnul Luca este cel care se simte mai stapan pe situatie ca oricand. Evident, deranjat de faptul ca tot romanul a aflat din presa si de la televizor cum a prosperat, in doar cativa ani, pe spatele sindicalistilor, si din banii statului, el gaseste de cuviinta sa se apere asmutind liderii de sindicat impotriva presei, pentru ca a cutezat sa ancheteze fapte de o gravitate fara precedent.

Membrii de sindicat de la Petrom Service, altminteri oameni muncitori, priceputi, onesti, chiar au inceput sa creada ca, fara Luca, nici amarata de viata pe care o duc acum nu va mai fi posibila. Cum manipularea e arma tuturor celor care manevreaza masele, si domnul Luca ii foloseste pe oamenii de la Petrom Service pentru a-si apara propriul avut, propria caracatita intesata de politicieni si afaceristi patati, propria existenta departe de legalitate.

Minerii lui Miron Cozma vor deveni, pentru cei care urmeaza sa studieze istoria contemporana, blanzi copii. Oamenii lui Luca, invrajbiti de el, sunt pe cale sa provoace o mineriada cu miros de petrol si afaceri necurate.

Liviu Luca pune la zid pe toata lumea: pe investitorii de la OMV, pe premier, pe ministri, pe jurnalisti, inclusiv familiile noastre. Daca nu ne poate cumpara, laolalta cu ceilati oportunisti sariti de foame si lipsa de alternativa, in feful lui, atunci macar sa ne sperie. Cu un apropo despre copii, cu altul despre posibile evenimente rutiere, cu inchideri de afaceri, pana la blocari de drumuri, sosele si guverne.

E timpul sa spuneti STOP , domnule prim-ministru! E timpul sa spuneti STOP, domnule procuror general Amariei. Domnia lui Liviu Luca in Romania isi traieste ultimele zile si din respect pentru democratia, atat de greu castigata si atat de scump platita, la Timisoara si in Bucuresti, in ’89, sunteti datori sa ne convingeti ca putem iesi pe strada fara sa simtim in ceafa rasuflarea putregaita a afacerilor tenebroase patronate de Liviu Luca.

Prea multi premieri si procurori l-au tolerat. Prea multi politicieni au stat la masa cu el si s-au manjit. E acelasi scenariu ca in Beslan, conflictul e altul. Scoala numarul 1 e Romania, teroristii sunt oamenii lui Luca, iar ostaticii suntem noi, toti cei care mai speram ca a fi liber in tara noastra nu e o metafora, desprinsa din manualele claselor primare. Autenticul Ben Laden nu a fost prins. Macar Luca Laden sa sfarseasca acolo unde ii e locul. Terorismul sindical si afacerist poate face victime la fel de sigure ca si cel armat, chiar daca nu curge sange.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   luca

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de