Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nea Simion ne-a păcălit pe toţi. Aşa cum era el tăcut, blajin şi zâmbitor îl credeam unul de-ai noştri, resemnat cu slujba, cu familia şi cu o viaţă de azi pe mâine. Noi, neamurile şi cunoscuţii, n-am dus-o şi n-o ducem rău. Dar nu putem să spunem nici c-o ducem bine, fiindcă nu ne-am gândit niciodată c-ar trebui să trăim altfel. Aici a fost păcăleala, că Simion a fost tot timpul dus.
În biblioteca lui, pe care am răscolit-o împreună cu un anticar chemat să ia ce-ar fi să se vândă, am găsit numai ghiduri turistice, cărţi cu poze din toată lumea, pliante cu tot felul de oferte de excursii la preţ redus şi vederi cu oraşe şi insule de care habar n-aveam că există. Toată viaţa nea Simion a fost plecat.
După ce a ieşit anticarul, fără să ia nimic, am intrat cu toţii la ambiţie, iar ce am aflat despre nea Simion nu ne-a picat bine deloc. Nea Simion n-a fost niciodată blegul de nea Simion. Acum, că e mort, s-o zicem pe aia dreaptă: credeam toţi că-i blând, ca să nu-l numim prost. Ce păcăleală! Era prost cu noi şi deştept numai pentru el. Blegul n-avea în cap decât plecări, şi nu la Ruse ori la Debreţin, ci departe, departe, cât mai departe… Ofertele îi veneau în plicuri mari şi grele, pline cu hărţi, cu pliante, cu oferte la hoteluri şi restaurante de lux, cu tot ce trebuie să ştie un om care se îmbarcă pe un transatlantic şi face înconjurul lumii sau cutreieră arhipelagurile indoneziene. Şi dacă s-ar fi mulţumit cu un singur plic mare, să zicem din Insulele Curile, dar primea serii întregi de la agenţii de pretutindeni, lucru ce însemna că nea Simion cerea alte şi alte informaţii, iar agenţiile credeau că au dat de un bogătaş care nu se mai satură de voiaje. Şi îi trimiteau tot ce tipăreau. De multe ori, ghiduri groase, cu orarele autobuzelor, trenurilor şi ale avioanelor. Nea Simion nu mai trebuia să plece undeva anume, de vreme ce era tot timpul plecat.
La slujbă era absent, scriind agenţiilor. Acasă ne zâmbea fără să scoată un cuvânt, pentru că mintea îi era în Thailanda ori în Peninsula Sinai, iar noaptea visa ce afla ziua în pliante. N-avea rost să-i povestesc mătuşii Alina ce găsisem eu în biblioteca lui nea Simion. Cum să-i fi spus bietei femei că nu se gândise niciodată s-o ia cu el. Bestia de nea Simion cutreiera planeta singur şi nu împărţea cu nimeni fabuloasa lui utopie.
Al dracului, nea Simion! Măcar în vis să-i fi oprit şi mătuşii Alina un picioruş de langustă ori o frigăruie de cămilă din delicatesurile cu care se înfrupta el noapte de noapte pe transatlantice! Al naibi zgârcit, asta visa, că se îndoapă. Şi la noi nici nu se gândea!
