Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ma-ntalnesc cu prieteni cu care n-am mai vorbit de-o vreme. N-apuc sa zic prea multe, ca ma-ntreaba daca am cont pe feisbuc, ca sa vorbim mai multe. Le spun ca n-am. “Aha, deci cu existi'. Da, zic, nu exist. Un fost coleg de-al meu de la un job neinsemnat ma-ntreaba si el daca ma poate intalni pe feisbuc. Ii zic, de la juma de metru distanta, ca n-am cont pe feisbuc si nu intentionez sa-mi fac unul. “Nu ai cont pe feisbuc?', ma-ntreaba cu ochii beliti, de la juma de metru distanta. Ii zic ca nu, la care el m-anunta ritos ca nu exist. Bine, hoki, doki! La ce bun, oricum, sa exist?
Cred ca fata mea e singura care crede ca exist, intr-o lume care nu ma mai crede nimeni ca exist, nici daca stau langa ea la cativa centimetri distanta, iar fata mea ma crede ca exist, doar pentru c-o iau in brate mereu iar ea nu e suficient de mare incat sa-si faca un cont pe feisbuc. Oricum, am luat decizia s-o las sa-si faca unul, fie pe feisbuc, fie pe orice alta retea de socializare atunci cand o sa faca optispe ani. Exemplul asta il urmez de la Obama, nu am decis io asta, personal, cu de la mine putere. Asa face el cu fetele lui. Daca Obama crede ca e bine sa ai cont pe feisbuc atunci cand faci optispe ani (sau poate 21?), atunci si io cred la fel. Paranoica cum sunt, nu ma pot obisnui cu gandul ca cineva ma urmareste zilnic, imi asculta convorbirile, imi citeste meilurile, stie chiar si ce discutam in casa, mai ales ca legea Big Brother, cum a fost numita, e in legalitate, nu mai deranjeaza pe nimeni. Sunt multi care zic “n-au decat sa ma asculte, nu am nimic de ascuns si sa ma pupe toti daca stau si-mi asculta mie telefoanele'. Bine, dar eu pur si simplu nu vreau asta! Ma deranjeaza ca mi se stocheaza convorbirile telefonice cu jumatatile de an, meilurile la fel, ca orice rahat pe care-l spun poate fi considerat o tragedie nationala, o ceva impotriva careia toata lumea trebuie sa se pazeasca. Argumentul asta, ca exista pericole nationale de care trebuie sa ne ferim, ma face sa zambesc, intr-o lume in care orice cretin are in dotare un pistol. Cu sau fara voia legii.
Marshall MacLuhan poate sa topaie fericit. Traim in cel mai mare sat global din toate timpurile, evar. Cartile, filmele, piesele de teatru, baile de la hotel, ofertele agentiilor de turism, toate, dar toate ma fac sa cred ca daca plec de aici pana-n colosala Rusie, plec, practic, de-aici pana-n Baicoi. Scuze, n-am gasit alta rima.
