Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am încercat săptămâna trecută, de mai multe ori, să-l contactez pe managerul stelist pentru a afla de la sursă ce mişcări mai pune la cale.
Telefonul lui Adrian Ilie a rămas mut zile la rând. Am încercat săptămâna trecută, de mai multe ori, să-l contactez pe managerul stelist pentru a afla de la sursă ce mişcări mai pune la cale. Câte tentative, tot atâtea eşecuri. Paradoxal, aceste eşecuri m-au bucurat. Fiecare dintre ele îmi întărea convingerea că Adrian lucrează pe calea reuşitei. Ultimele transferuri pe care Steaua le-a realizat mi-au confirmat ipoteza. Nici la ora actuală Adrian Ilie nu este prea comunicativ. Semn că steliştii se mai pot aştepta la surprize plăcute. Neplăcută, extrem de neplăcută devine postura în care sunt puşi ţuţării care, nu cu mult timp în urmă, îl acuzau pe Adrian Ilie că ar fi doar un biet impresar-DVD, un manager incapabil să facă faţă exigenţelor pe care le presupune servirea unui club de talia celui din Ghencea.
Lotul Stelei nu s-a întremat în această iarnă doar prin aducerea unor noi jucători. Importante, foarte importante sunt şi transferurile efectuate din infirmerie în terenul de joc. Ghionea, Pleşan şi Mirel Rădoi, în special Mirel Rădoi, reprezintă piese importante în angrenajul echipei. Menţiunea specială pentru Mirel nu este una de complezenţă. El este un lider înnăscut (liderii nu se fabrică niciodată!), un lider condamnat să aducă în teren atitudinea care uneori i-a lipsit Stelei. Şi ar mai fi ceva de spus. Cei care cred că Rădoi este răsfăţatul patronului, omul care taie şi spânzură la echipă în virtutea acestui statut, se înşală amarnic. Rădoi este un om adevărat, cu picioarele pe pământ, pretinde respect fiindcă ştie să respecte şi nu se face vinovat de acţiunile subversive pe care alţii i le-au pus în cârcă. Iar atunci când a mai greşit, uneori chiar faţă de sine, nu a făcut-o decât din dorinţa de a-şi ajuta echipa mai mult decât îi permiteau posibilităţile momentului.
Informaţiile pe care le am după depăşirea primei borne a pregătirilor de iarnă întregesc ideea de bine. Marius Lăcătuş nu a făcut rabat de la rigoare, dar a antrenat şi atmosfera din sânul lotului. Nu este uşor să păstrezi în echilibru cumpăna dintre solicitarea la efort şi predispoziţia jucătorului către o stare de suficienţă. Marius a reuşit. Steliştii au trecut fără crispare peste amarul pe care-l presupune în activitatea lor perioada acumulărilor fizice.
În competiţia cu sine pare că Steaua a câştigat partida. Dar punctele adevărate se obţin în competiţia cu adversarii din campionat. Abia atunci se dau diplomele de merit. Între timp nu ne rămâne decât aşteptarea.
