x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bine-ati venit la stirile adevarate!

0
09 Noi 2004 - 00:00

Nu sunt genul de om care-si incepe ziua dand fuga la chiosc si cumparand toate ziarele. Nu tin sa fiu informat la zi. Stiri adevarate sunt foarte putine si n-am rabdare sa le filtrez parcurgand zeci si sute de pagini. Un om intelept este inversul unui om informat: pentru el, ce a fost va mai fi, caci nimic nu e niciodata nou sub soare.

Doar de cand am inceput rubrica de fata ma mai uit prin gazete, mai mult ca sa nu gresesc vreun nume propriu sau o data. In rest, ce sa ma intereseze? Niste prapadite de alegeri in Romania? Moartea unui oarecare Arafat? Realegerea unui anume Bush? Toamna asta umeda pare sa se scurga fara evenimente memorabile.

Doar doua-trei stiri veritabile mi-au atras atentia in ultima vreme, putinele care arata cu limpezime in ce lume dementa traim. Mai intai, batalia homerica dintre cele doua firme de servicii funerare din Arad. Credeam ca nimic nu poate fi mai sinistru decat marele banner de deasupra unei firme de pompe funebre pe care o vazusem anul trecut la Brasov si care graia: "Pana la urma, tot la noi ajungeti!". Dar, mergand cu masina prin Arad acum vreo doua zile, am fost depasiti de o dubita neagra care gonea nebuneste (doar girofarul ii mai lipsea) si pe care scria "KUKI, alegerea perfecta! Servicii funerare nonstop". Prietenul aradean cu care eram mi-a spus ca, in ciuda numelui aiuristic, firma isi adjudeca majoritatea cadavrelor din Arad. Putinele care-i scapau erau prelucrate de firma rivala, numita NOSFERATU SRL, mai tanara si mai ambitioasa, cu un management bine pus la punct. Drag cititor, cu cine ai vrea sa te-ngropi in clipa cea solemna, cu KUKI sau cu NOSFERATU? Marturisesc ca pentru mine alegerea ar fi foarte dificila.

O alta stire, de pe meleaguri mai indepartate (Venezuela, parca), mi s-a parut la fel de dulce-acrisoara. O multime furibunda de manifestanti s-a adunat in piata unui oras si, neavand ce face, s-a apucat sa darame statuia lui Cristofor Columb care trona de peste un veac in mijlocul pietei. Cica bietul genovez de acum n-spe secole fusese agentul imperialismului colonial de pe urma caruia li se tragea lor tot raul. Vezi, Doamne, o dusesera mai bine in regimul trecut, in padure, inainte sa fie descoperiti. Cred ca nici nu-i observasera statuia pana ce nu vazusera cum americanii il dau jos din centrul Bagdadului pe Saddam, tragand de el cu excavatorul. Cum nici Lenini, Stalini si Kim Ir Seni de piatra nu aveau, si-au descarcat si oamenii nervii pe ce au gasit…

In fine, stirea care m-a aruncat in cele mai sumbre delicii este ca mii si mii de americani s-au decis sa emigreze din Statele Unite dupa victoria lui Bush in alegeri. Facandu-li-se brusc rusine ca traiesc in asemenea tara nedemna, langa concetateni atat de tacuti in general si atat de elocventi din patru-n patru ani, hoarde de yankei au luat cu asalt birourile de emigrare. Si unde credeti dumneavoastra ca vor sa se duca? Unde e scaparea din infernul bushian? In Romania? Niet! In Africa? Mai trageti o data! In Coreea de Nord? Nici pomeneala.

In Canada, domnilor! Unde totu-i la fel, doar putin mai racoare. Si unde oricum pot haladui, fara sa-i intrebe nimeni ce treaba au, cat e ziua de lunga. Ma rog, treaba lor, sau, cum spun ei (ma-ntreb insa daca mai spun), "it’s a free country". Mai interesanta e explicatia - reactionara, desigur - pe care amicul meu aradean despre care va vorbeam si care una-doua-i prin State o da acestui val de autoexilati: "Mai, Mircea, stii ce-i cu astia? E protipendada lor stangista, profesori universitari si vedete de film si televiziune, revolutionari care stiu ca nu risca nimic niciodata, comunisti calare pe saci de bani, anarhisti traind in cea mai functionala democratie pe care-a cunoscut-o istoria. Cum sa nu traiesti o adevarata schizofrenie stiind ca esti hranit din plin si umplut de bani chiar de capitalismul pe care-l denunti? Ca pana si din revolta ta ies bani, asa cum cantecele de protest ale lui Bob Marley l-au imbogatit peste poate? Cum sa n-ai groaznice remuscari cand lupti pentru cei umili, avand tu totusi conturi exorbitante in banca? Si-atunci fugi, nenica, din America si te faci canadian. Conturile raman conturi, coana Joitica - coana Joitica, dar macar te-ai spalat de rusinea de a fi politistul lumii…".

Sa fie la ei acolo. Prin 1990 am crezut sincer ca s-a terminat cu ideologiile si ca putem incepe, in fine, sa respiram. Zidul Berlinului cazuse, Uniunea Sovietica se dezmembrase… Dar se pare ca omul nu poate trai linistit. Mereu are nevoie sa-si bata joc cumva de el insusi. Dupa ce-au cazut turnurile new-yorkeze, circul a-nceput iarasi, dupa cum stia de mult Eminescu: "Alti actori, aceeasi piesa, alte guri, aceeasi gama"… Caci gloriile trec si civilizatiile se ruineaza, dar nebunia si prostia umana raman ce-au fost si inca mai mult.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de