Binele o duce rău în România

Ani de-a rândul, am fost educaţi în diferitele faze ale şcolii că trăim în cea mai frumoasă ţară din lume. Râuri, munţi, dealuri, câmpii, mare. Deşi, din punct de vedere al reliefului, nimic din toate astea nu e minciună, catastrofa acestei naţiuni înseamnă administrarea ei. În bătaie de joc, bani cheltuiţi cu nemiluita, rezultate slabe sau foarte slabe.

Degeaba am o ţară frumoasă dacă nu pot să-i vizitez cele mai frumoase locuri. Când aţi fost ultima oară cu maşina la Popasul Tihuţa, să zicem? Ştiţi cât face trenul de la Bucureşti la Sibiu? Nouă ore! Şi pe vremea Regelui Ferdinand făcea mai puţin. Vine vara acuş, e cald afară. De şase ani se tot "modernizează" calea ferată spre litoral. Cât credeţi că face trenul de la Bucureşti la Constanţa? 220 km, cinci ore. Avem şi o autostradă neterminată. Tot de şase ani.

Din cauza infrastructurii rutiere infecte, cu foarte mici excepţii, sunt mâhnit ca român că nu pot vizita locurile frumoase ale acestei ţări. Şi nici alternativa feroviară nu este mai de soi. Calitatea serviciilor este probabil cea mai scăzută din Europa.

Gara de Nord şi alte gări sunt focare de ev mediu: şantiere începute şi neterminate, câini vagabonzi, plouă prin acoperiş, împrejur - faună criminogenă.

Obişnuinţa cu răul mi se pare unul dintre cele mai mari păcate româneşti. Obişnuit cu biciul şi cu zăhărelul, românul de rând seamănă cu ursul amărât, fără gheare şi cu urmă adâncă de zgardă la gât. Animalul e bun doar să producă bani şi să te făleşti cu el în public. În rest, cuşcă, bătaie, umilinţă şi hrană cât să nu mori.

După o iarnă ca-n poveşti, în majoritatea oraşelor mari, zăpada a lăsat în urmă mizerie şi gropi fără număr. Orice intervenţie se lasă aşteptată, în pură tradiţie balcanică.

Spitalele au mare, foarte mare nevoie de bani. Sunt oprite politic finanţări pentru civilizarea acestor locuri ale suferinţei. Vezi cazul Constanţa şi altele. Un doctor cu responsabilităţi manageriale îmi spune că tot sistemul se pregăteşte de faliment în câteva luni. E cutremurător, nu vor mai fi bani de sănătate? Înseamnă că am luat împrumuturile de 20 miliarde de euro degeaba. Economia nu produce nimic.

În educaţie, haosul generat de tăierea abuzivă a veniturilor a scos oamenii în stradă. Cu jumătate de gură, Guvernul şi-a recunoscut gafa şi ne anunţă prin vocea primului-ministru că banii vor fi restituiţi. De ce i-aţi mai luat, domnule Boc, dacă tot vă răzgândiţi?

În tot acest tablou trist şi cenuşiu, asistăm şi la un demers foarte periculos. Instigarea, de la cel mai înalt nivel, la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi a Constituţiei României.
De aici a plecat şi abuzul asupra cadrelor din educaţie.

Lipsa de autoritate şi de legalitate contribuie esenţial la starea de nesiguranţă socială, de instabilitate accentuată în toate zonele profesionale. Nu atât criza e cea care stârneşte panica. Lipsa de pricepere e faptul cel mai îngrijorător.
Politica concurează şi ea din răsputeri cu proasta administrare.

În PSD, duhoarea mafiei începe să fie îndepărtată. În PD-L, ea este acoperită cu funcţii importante, în zona puterii, dar şi în partid. Care e diferenţa dintre cei 200.000 de euro ai senatorului PSD - Căşuneanu şi cei ai senatorului PD-L - Electrica?
Cea dintre mafia rea şi cea bună, atât.
Am impresia că în jurul meu totul e în continuă degradare.
Indiferenţa şi incompetenţa autorităţilor, în special cele care se ocupă de infrastructură, ating un nivel alarmant.

Din ce în ce mai multă lume supărată, bolnavă, apăsată de griji şi datorii care se rostogolesc la nesfârşit. Dintr-o sută de măsuri guvernamentale, una singură îmi pare bună şi de succes: programul Rabla. Parcă e şi predestinat profilului românesc să funcţioneze o acţiune cu numele acesta.

Pentru statul european român, omul simplu contează prea puţin. Mizeria de pe străzi şi trotuare, înghesuiala de la ghişee, mii de petiţii fără nici un răspuns care vorbesc despre abuzuri nonstop. Eşti sus? Contezi. Eşti jos? Te lupţi ca un câine.

O ţară fără reguli, în care cei adaptaţi la spiritul de junglă se descurcă. Mulţi se consumă nervos, alţii au abandonat orice luptă şi speranţă. Pe ici, pe colo, câte un om bine crescut îţi mai ridică moralul.

Am văzut pe Calea Victoriei un banner cu un slogan care mi-a plăcut foarte mult. "Binele o duce rău în România." Binele însemnând bună creştere, legalitate, bune intenţii şi un pic de curăţenie. Atât.