Blat pentru prezidenţiale

Prin bîjbîiala desemnării contracandidaţilor pentru Băsescu, PSD şi PNL fac cel mai mare blat cu acesta din istoria ultimului cincinal politic. Indiferent cîte procente contabilizează candidatul stîngii sau cel liberal, populaţia ar avea posibilitatea să aleagă.

Între o ieşire la restaurant cu buldogii preferaţi şi o plecăciune în faţa Emirului Kuweitului la 40 de grade, Traian Băsescu se impune din nou ca unic personaj generator constant de subiecte pentru media. Din acest punct de vedere, oponenţii preşedintelui pot fi acuzaţi fără nici o reţi-nere de blat cu principalul lor adversar.

Partidul Social Democrat şi Partidul Naţional Liberal păcătuiesc serios în faţa electoratului prin lipsa unor competitori adevăraţi în bătălia de imagine cu şeful statului. Părtinitor şi lipsit de minima independenţă politică, jucător pe sub masă cu dosare şi informaţii, Traian Băsescu rămîne pentru noi toţi persoana publică cea mai importantă. Stimulînd prin absenţă acest joc, liberalii şi social-democraţii îşi fac un deserviciu uriaş.

Ultimele sondaje de opinie demonstrează că popularitatea/intenţia de vot pentru preşedinte e situată undeva la 38-40 la sută. A mai scăzut şi sigur va mai scădea, din cauza gafelor repetate pe care le face în ultimul timp.

Dar pînă una-alta el e singurul capabil să adune atîtea procente. Cifrele ne arată o realitate imposibil de contrazis: 60 la sută din populaţia României nu l-ar vota pe actualul chiriaş de la Cotroceni. Asta înseamnă că există o imensă disponibilitate electorală pentru o contraofertă.

Dar cum competitorii nu oferă nimic, singurul care face piaţa şi dictează agenda media şi pe cea politică rămîne acelaşi predictibil şi agitat Băsescu. PNL şi PSD sînt ca doi atleţi care stau în tribună şi scuipă seminţe, aşteptînd ca adversarul lor, ce aleargă singur, să cadă la proba de 100 metri garduri.

Numărătoarea inversă pentru alegerile prezidenţiale din 2009 a început deja. Aceste locale, parlamentarele din toamnă, europarlamentarele din 2009 sînt cîteva excelente prilejuri pentru a trimite în poligonul media un candidat la Preşedinţie. Orice ar spune actualul titular, competitorul său va fi căutat de televiziuni şi cultivat. Stînd la aspiraţie, ca în Formula 1, el va deveni un challenger serios. Dacă are şi valoare, cu atît mai bine. Înseamnă că va avea şi ceva şanse.

Teoria potrivit căreia e bine să lansezi numele persoanei cît mai tîrziu, pentru a fi protejată de atacuri murdare cu DNA sau articole comandate, e cea mai proastă variantă de lucru.

Între 2001 şi 2004, Băsescu a reuşit să facă din hărţuiala PSD un prilej continuu de apariţii televizate, de acuzaţii nefondate, dar cu priză la public. Aşa a devenit actualul şef de stat o vedetă, un om al imaginii aproape perfecte, deşi conţinutul politic e gol puşcă.

Prin bîjbîiala desemnării contracandidaţilor pentru Băsescu, PSD şi PNL fac cel mai mare blat cu acesta din istoria ultimului cincinal politic.

Indiferent cîte procente contabilizează candidatul stîngii sau cel liberal, populaţia ar avea posibilitatea să aleagă. Cînd se va sătura de scandalurile chefliului dîmboviţean supărat pe liniştea de la  închiderea cîrciumii, electoratul se va îndrepta inevitabil spre o altă ofertă. Dar în lipsa acesteia sînt doar două variante. Prima, uită şi iartă, iar la alegeri pune ştampila tot pe marinar. A doua generează absenteism major cu scuza eternă, dar plauzibilă: "N-am pe cine să votez".

Evitînd confruntarea, consacraţi ca struţi politici, social-democraţii şi liberalii dau de pămînt cu bruma de şansă pe care o au la prezidenţiale. Apoi, evident, se vor lamenta ca nişte curci plouate că-i tîrăşte Băsescu încă cinci ani pe la DNA. Sincer, îşi cam merită soarta.