x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Blegi dar demni. În furtună

0
Autor: Razvan Barbulescu 07 Sep 2010 - 00:00
Preşedintele ne cere să fim solidari şi demni în furtună, spre adâncurile scormonite de scafandrul Onaca. Adică la fund.
De la buricul celor 15 la sută (sau p-aproape) dezvăluite de ultimul sondaj, procente indecente, situate chiar şi sub poala lui Boc, atunci când Boc nu se înalţă pe vârfuri ca să scruteze orizontul, Traian Băsescu ne zice că ar fi bine să trecem criza cu fruntea sus. Cum trecea el prin furtună cu ditamai petrolierul. Cu demnitate. Nu cu entuziasm, cum au tradus moderatorii tv, care habar n-au că "fruntea sus" se numea entuziasm doar atunci când Boc şi Băsescu se iţeau în horă cu fetele de la Căpâlna... Ce vremuri, Doamne, ce veselie era pe punte, cu pâine, sare, tulnice... Cum mai sălta ea sub pieptul de viitor premier (premieră?) al dnei Udrea!

Pe atunci, cei care părăseau speriaţi şi deznădăjduiţi patria în căutare de munci normal plătite treceau drept curajoşii neamului. Vă reamintiţi vorbele lui Popeye: românii plecaţi sunt partea cea mai dinamică a naţiunii... Noi, ăştilalţi, eram fraierii, bizonii, blegii naţiunii.
Ei bine, nouă vrea preşedintele să ne înalţe moralul după comportamentul frunţii lui pe furtună.
Dl Băsescu nu sufla o vorbă că partea dinamică a naţiunii şi-a băgat picioarele în ea de guvernare, în ea de marinărie şi-n ea de solidaritate. Corabia lui Băse ia apă deşi, cum recunoştea un pedelist cu mustaţă, Boc mai rezistă, mai poate fi stors. Adevărul e că ne mai putem prosti cu Boc cu o remaiere sau o remaniere, deoarece Boc mai poate fi stors cu entuziasm, fiindcă asta e condiţia lui, de burete. Dar atât.

În realitate, populaţia simte că nu atât criza o omoară, cât cei doi forestieri care taie tot şi doboară moralul naţiunii la nivelul propriilor procente din sondaje.
În treacăt vorbind. Băsescu a ratat enorma şansă de a face din criza mondială o mană cerească pentru el personal. Piscurile au nevoie de încercări pe măsură. Se putea constata dacă într-adevăr avea sânge în instalaţie, vorba lui Mitică Dragomir. Dacă putea fi catargul providenţial.
Cu ultimii 15 la sută confirmă că e mic şi n-are stofă. Ca şef de gară, treacă meargă... hai şi la primărie...
Dar de aici în sus, conform principiului lui Peter, n-a mai ţinut. Asta scrie şi Peter: fiecare marinar tinde să depăşească pragul incompetenţei maxime atunci când ajunge la Cotroceni.

Acest 15 la sută sau cât o fi ne arată fără dubiu că vajnicul comandant de superpetroliere e hotărât să moară cu noi de gât, din exces de solidaritate. Să ne tragă după el, cu demnitate. Faptul presupune şi solidaritatea noastră, a blegilor, cu el şi cu Boc. Cei care au şters-o în lume au fost deştepţi. N-au făcut-o pentru că iubesc sporturile extreme, ci din instinct de conservare. Şi fiindcă nu vor să fie solidari cu nulităţiile. 15 la sută ale lui Băsescu şi procentele lui Boc nu se însumează. Împreună sunt zero, nula na nula, şi respiră de sub nivelul mării.
Astăzi, după ce ne-a îndemnat s-o tăiem unde om vedea cu ochii, conform visului strămoşesc, preşedintele ne cere să fim demni în furtună, spre adâncurile scormonite de scafandrul Onaca. Adică la fund. E prea mult.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de