x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Blocat în trafic

0
Autor: Tudor Octavian 05 Iun 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Amintiţi-vă, a zis poliţistul, cînd i-am reclamat dispariţia prietenului meu în traficul bestial de la Universitate, care au fost ultimele lui cuvinte.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Amintiţi-vă, a zis poliţistul, cînd i-am reclamat dispariţia prietenului meu în traficul bestial de la Universitate, care au fost ultimele lui cuvinte.

Mi le amintesc perfect, am spus, fiindcă am fost şocat. Sosesc în 20 de minute, astea au fost ultimele lui cuvinte. Întîi mi-am zis că e din provincie, săracu’, şi nu ştie. Dar pînă şi cel mai prost şofer din Zalău, pardon de expresie, a auzit ce se întîmplă în Bucureşti.

Parcă a mai zis ceva, a insistat poliţistul.

Da, a zis că e prins cu taxiul între maşini.

Totuşi, l-aţi aşteptat. Ştiaţi că, dacă vine cu taxiul, drumul durează minimum trei ore. Ciudat, foarte ciudat. L-aţi aşteptat trei ore şi abia apoi aţi reclamat dispariţia lui?

Îl aştept de fapt de două săptămîni. Eu sînt om de cuvînt. I-am zis amicului că mă găseşte în Parcul Obor, pe una din băncile de lîngă arteziene, ei, bine, nu m-am dezlipit de bancă. Mi-a adus soţia apă şi senvişuri, iar de dormit, nu-s singurul care doarme în parc.

Hm, a făcut poliţistul meditativ, dar meditativ ca orice plutonier care n-o să ajungă niciodată locotenent, care vrea să pară sigur de ce spune, deşi se îndoieşte. În ultimele două săptămîni nu s-a raportat nici un cadavru. La Universitate, vreau să zic. Poate a luat-o prin Giurgiu. Aşa fac cei care se grăbesc, ocolesc prin Giurgiu sau prin Ruse. Dacă a nimerit vreun taximetrist care o taie prin Constanţa sau Albena, mergeţi să-l identificaţi la morgă.

M-am uitat la bietul curcan ca la unul căzut din lună. E multă brambureală în poliţie. Om bătrîn şi să nu ştie ce cunoaşte toată lumea, că există şi variante rapide. În maximum cinci ore, dacă o apuci prin Ghika Tei şi pe la Casa Scînteii, de la Băneasa pînă la Obor n-ai cum să faci mai mult de două ceasuri şi jumătate. Mai ales noaptea. Dacă însă prietenul meu murise de foame sau de sete în trafic, precis a fost aruncat din taxi la Băneasa. Şi, cum se întîmplă de obicei, a fost trimis la morgă, laolaltă cu contribuabilii care se bat pentru un loc de parcare în zonă şi mai mor. Ar fi fost şi varianta s-o ia prin Militari, să treacă prin Piteşti şi, cu puţin noroc, să prindă un loc pe şoseaua pe unde se întorc duminică seara acasă şmecherii cu vile la ţară. Cadavrele de pe autostradă au număr de inventar, sînt foarte respectate, nu ca în Ferentari, unde ajung direct la gunoi, adică între blocuri. Dac-ai rămas blocat în trafic în Ferentari nu trebuie să fii căutat la morgă, ci în magazinele second-hand, la raioanele de blugi şi tenişi. În timp ce vorbeam cu omul legii, descoperind la el un suflet nobil şi multă compasiune pentru cei pierduţi în circulaţia din orele de vîrf, hop şi prietenul meu. Jigărit, înfometat, dar viu.

Mai bine veneai pe jos, i-am spus.

Nu se poate, mi-a răspuns el, cu un glas cavernos, de om care făcuse un ocol mai mare, nu pe la Piteşti, ci mult mai mare, pe lumea cealaltă, toate trotuarele sînt pline cu maşini. Am venit pe acoperişuri. A fost mai greu pînă am ajuns în Floreasca, unde se construieşte bloc lîngă bloc şi poţi să sari. Dacă nu furam conserve pentru cîini din balcoane, adio, nu ne mai întîlneam! Dar dumnealui ce treabă are?, m-a întrebat amicul, arătînd spre poliţist.

Nici o treabă, face un proces-verbal. Cîştigă o pîine.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de