x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

BNR ar trebui să lase-n foc castanele politicienilor

0
Autor: Ionuț Bălan 30 Mar 2011 - 18:14

Un vicepreşedinte de bancă a ţinut să-mi spună că greşesc când susţin că leul ar trebui să se aprecieze abia du­pă revenirea economiei în teritoriul pozitiv, explicându-mi că banca centrală a acceptat o întărire a monedei naţionale deoarece anticipează ie­şirea din recesiune. Am completat raţionamentul finanţistului spu­nându-i că dacă BNR se aşteaptă ca economia să crească înseamnă că e proactivă. Şi dacă îşi asumă o astfel de poziţie, atunci anticipează că vor veni investiţii străine, fir logic cu care bancherul a fost de acord.

Problema este însă dacă nu apar in­vestiţiile pe care mizează BNR, ce se va putea spune atunci de apre­cie­rea leului? Că Banca Naţională n-a avut o poziţie proactivă, ci una specu­la­­tivă. Şi se poate merge mai în pro­fun­zime cu analiza: Pe ce se bazează ba­n­ca centrală când devine proactivă? Pe o creştere economică de 0,1% în trimestrul IV 2010 faţă de tri­­mestrul III 2010?! Din nefericire, pe un asemenea „fundament” – estimat pe date ajustate sezonier –, se poa­­te zice doar că asistăm la o miş­ca­re speculativă, ce ar dori să dea im­presia că este proactivă. Atunci când vrei să susţii că economia a ieşit teh­nic din recesiune e nevoie ca aceasta să crească timp de două trimestre con­secutive, dar raportate la o ref­e­rin­ţă „sănătoasă”, trimestrul cores­pun­zător al anului anterior, nu tri­mes­trul precedent ajustat sezonier, că­­ruia i se dă brusc importanţă ca ba­­ză de comparaţie doar pentru că ajută discursul politic. Cu alte cu­vin­te, o majorare a PIB în trimestrul I 2011, comparativ cu trimestrul I 2010, nu-l îndreptăţeşte pe premierul Emil Boc să spună că economia a ie­şit din recesiune, e nevoie de o evo­lu­­ţie similară şi în trimestrul II 2011, faţă de trimestrul II 2010, pentru că în trimestrul IV 2010, faţă de tri­mes­trul IV 2009, economia a scăzut, n-a crescut.

Dar întrebarea mai importantă este: Ce riscăm apreciindu-ne mone­da dacă nu vin investiţiile străine prog­nozate? Să se erodeze profiturile ex­portatorilor, practic, să scadă una din­tre puţinele surse de productivita­te în PIB. Şi una e să vină guvernato­rul BNR, Mugur Isărescu, să aprecie­ze că modificări de curs de până la 3%-4% „nu trebuie băgate în seamă” şi alta e să spună viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, sau consilierul gu­vernatorului BNR, Lucian Croi­to­ru, că aprecierea leului reflectă fundamentele economice. Exportatorii ro­mâni, care au o slabă cultură a hed­ging-ului, vor interpreta că mişcarea de scădere a cursului nu mai e conjuncturală, cum le-a sugerat guverna­torul BNR, ci că rata de schimb s-a sta­bilizat la niveluri joase cum i-a lăsat să înţeleagă viceguvernatorul BNR, ceea ce-i va face să „scape” de eu­ro la 4,1 lei de frică să nu se ducă mai jos. Iar mai departe, dacă în lipsa investiţiilor străine, mişcarea de apre­ciere a leului se va dovedi a fi una pur speculativă, de spoliere a exportatorilor, se va verifica din nou zicala că românii bat exact calul care trage, pe care l-au „biciuit” deja cu arierate şi cu majorarea TVA.

Şi pentru că tot ne pregăteşte pri­mul-ministru psihologic de trecerea de la o fază la alta a ciclului econo­mic, e bine să recunoaştem că, într-adevăr, suntem în tranziţie, dar nu de la recesiune, la creştere econo­mică, ci de la stagflaţie, la slumpflaţie. Adică de la o perioadă caracterizată prin stagnarea producţiei, fără ca masa monetară să se reducă, accentuându-se dezechilibrul dintre cerere şi ofertă şi inflaţia, la una marcată de declinul economiei, în care producţia se micşorează, iar inflaţia se manifestă cu intensitate ridicată.

Recapitulăm. Forţele „progresiste” ale României s-au mobilizat să nu mai inducă percepţii negative pu­blicului. Umplând canalele media cu optimism guvernamental, ele speră să-i atragă pe întreprinzătorii străini să aleagă România şi apoi pe baza fluxurilor investiţionale să se înregis­treze creştere economică. Din păcate însă, este dificil să-i convingi pe inves­titori doar din vorbe, fără să scazi cota unică sau TVA.

Din perspectivă politică, Guvernul Boc pare a fi la final de drum. Iar so­luţia ca politicienii să nu-şi mai ero­deze imaginea în perspectiva ale­gerilor ar fi aducerea unui premier teh­­nocrat din categoria celor care sus­­ţin că aprecierea leului corespun­de fundamentelor economice. Dacă „tehnicianul” din fruntea Exe­cu­tivului va reuşi să reechilibreze eco­nomia, meritul va fi, evident, al par­ti­dului care a stat la cârma ţării în mo­m­ente grele, dacă nu, se va spu­ne: Ve­deţi, nici tehnocraţii nu pot!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de