BNR crede în rata dobânzii

Decizia de joi a Consiliului de Administratie al BNR, de a lasa nemiscata la 6,25% rata dobanzii de politica monetara, a fost o surpriza atat pentru analisti, cat si pentru piete. Mai ales ca, incepand de pe la jumatatea lui septembrie, se inmulti­sera prezicerile ca dobanda va fi scazuta. Dar nu s-a intamplat asa. Fapt taxat cu un aflux de titluri acide, sugerand ca dobanda ar fi ruginit sau ca BNR intarzie sa relaxeze politica monetara, desi inflatia e in scadere.

Ar fi fost binevenita o reducere a do­banzii? Voi incerca sa lamuresc lu­crurile citind cu atentie comunica­tul Bancii Nationale. Cateva chei tri­mit la motivele ce au determinat o ma­sura in dezacord cu majoritatea asteptarilor.

Prima cheie: inflatia. Miza pe scaderea ratei dobanzii a plecat de la faptul ca dinamica preturilor de consum s-a imbunatatit. Acestui argument, desigur real, i s-ar putea adauga si altele. In primul rand, socul produs de cresterea TVA din iulie 2010, ce ar fi putut duce la o inflatie cu doua cifre, cu un efect de bume­rang, a fost atenuat ca la carte. Apoi, desi riscul unor turbulente externe e inca mare, Romania are acum sansa sa alinieze rata anuala a inflatiei langa tinta stabilita pentru 2011. Dar aceste adevaruri nu indreptatesc nesocotirea regulii de aur a pruden­tia­li­ta­tii. Mai cu seama ca, pentru ma­su­ra­rea inflatiei, relevant nu este doar in­di­catorul ce inregistreaza dinamica pre­turilor din decembrie pana in de­cem­brie. Sau, ca in cazul recentei ma­­surari facute de Statistica, din au­gust 2010 pana in august 2011. Este luat in calcul si un alt indicator, care masoara inflatia medie. Or, daca indicatorul dinamic a coborat la 4,25%, rata fiind apropiata de tinta, inflatia medie pe 12 luni, din iulie 2010 pana in august 2011, a fost de 7,30%. Fiindca aceasta rata, cand preturile galopeaza, urca mai incet: iar cand preturile isi potolesc avantul, cum se petrec lucrurile incepand din iulie 2011, coboara mai incet. Niciodata Banca Nationala nu sfideaza aceasta oglinda. De aici si cerinta actuala ca ajustarea politicii monetare sa fie facuta gradual, evitandu-se socurile.

A doua cheie are in vedere stari de echilibru pe care banca centrala nu-si ingaduie niciodata sa le strice: 1) intre stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara; 2) intre dinamica dobanzii de politica monetara si stabilitatea pietei valutare. Desi exista o dorinta generala ca dobanzile la cre­dite sa scada, bancile nu vor face acest pas atat timp cat exista vreun risc de rupere a echilibrelor enuntate. In conditii de risc… bancile includ riscul in costul creditarii. Iar creditele nu sunt date de Banca Nationala, ci de bancile comerciale.

A treia cheie: racordarea la actualitate. Departe de a fi vorba de pasivitate, mentinerea dobanzii de politica monetara exprima o atitudine suta la suta activa. E o cerinta a momentului. In alte momente, dupa izbucnirea crizei, BNR a facut mai multi pasi in vederea scaderii dobanzii: de la 10,25% pana la 6,25%. Acum insa are trei motive sa nu mearga mai departe: 1) un evident risc de socuri la nivelul preturilor pe pietele mondiale; 2) prelungirea crizei globale; 3) volatilitatea accentuata a capita­lu­rilor pe termen scurt si tendintele de re­pozitionare a capitalurilor pe termen lung. In aceste imprejurari, in­ta­ri­rea conditiilor monetare – care sa spri­jine convergenta inflatiei cu rea­li­tatile interne si externe – devine obligatorie.

De ce, atunci, sa fi coborat Banca Nationala dobanda de politica mone­ta­ra? Cat priveste viitorul, vom trai si vom vedea.