Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
BNR a redus rata rezervelor minime obligatorii (RMO) în valută pentru a asigura lichiditatea în monedă străină necesară rambursărilor de datorie externă ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP), a rezumat agenţia de ştiri Mediafax o declaraţie a guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Spusele oficialului BNR nu sunt în măsură să ne ia prin surprindere având în vedere că acesta s-a exprimat, pe 6 august 2010, şi mai tranşant asupra acestei chestiuni. Întrebat de jurnaliştii Săptămânii Financiare dacă e posibil ca MFP să se împrumute în valută, fără să scadă RMO, el a răspuns: „Nu prea cred!”. Ba chiar a arătat spre licitaţiile de titluri de stat în lei, acolo unde MFP nu prea reuşea să se împrumute, şi a precizat că reacţia pieţei monetare de a nu avea încredere sau de a spera că va obţine dobânzi mai mari de la buget e „absolut normală” întrucât ţine cont de evoluţia inflaţiei.
Problema este însă: E normal ca RMO să scadă sau să crească în funcţie de serviciul datoriei MFP? Dacă datoria publică se măreşte peste pragul de alarmă de 35% din PIB stabilit de experţii FMI şi BNR, şi o dată cu ea şi riscul de neplată, RMO ar trebui să se micşoreze, ca să fie stimulate băncile să se expună mai mult într-un mediu mai nesigur? Iar şirul de nedumeriri nu se opreşte la rezervele minime obligatorii. Se spune că mediul privat nu prea obţine credite de la bănci. Bine, dar de ce statul se poate împrumuta? Oare nu este el acela care blochează economia pentru că obişnuieşte să nu-şi plătească furnizorii privaţi şi apoi cei care suferă de pe urma arieratelor statului sunt constrânşi să-şi finanţeze lipsa de lichidităţi la preţ din ce în ce mai mare?! Adică, tocmai cel care lipseşte mediul privat de resurse şi le scumpeşte, pe seama amplificării blocajului, nu plăteşte preţul pieţei. Cel mai prost administrator e premiat, în loc să fie penalizat!
Concluzia e clară: BNR – instituţia care i-a dat statului un deget şi s-a trezit că i-a luat toată mâna – trebuie să restabilească normalitatea. Autoritatea monetară ştie – după cum a declarat chiar şeful său – că fără reducerea RMO, MFP nu prea are cum să ia bani, de aceea e necesar să renunţe la a mai scădea rezervele minime obligatorii, pentru a constrânge Trezoreria Statului să-şi asume corect costurile, plătind preţul pieţei. Dacă însă banca centrală îi va facilita din nou MFP să ia bani din RMO va constata că sectorul privat se blochează mai tare, interesul major fiind ca statul să se restructureze şi să lase mediul de afaceri să funcţioneze.
Iar majorarea dobânzii de politică monetară – aflată la minimul istoric de 6,25% – are cam acelaşi efect cu menţinerea nivelului rezervelor minime obligatorii, ceea ce ar face ca MFP să nu ia bani oricând are chef, ci doar atunci când e absolut necesar. În caz contrar, oficialii MFP vor avea din nou insolenţa să susţină că băncile nu au argumente solide pentru a justifica creşterea substanţială a dobânzilor pe care le cer la licitaţiile de titluri de stat în lei, din moment ce BNR nu a mărit dobânda-cheie.
