Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De vreo căteva zile e mare zarvă pe piaţa zvonurilor. Cineva a aruncat o vorbă - că BNR ar fi provocat căderea leului cu găndul ascuns de a ajuta Ministerul Finanţelor Publice să străngă mai mulţi bani din accize - şi n-a trecut mult pănă cănd avalanşa s-a dezlănţuit. Dezbaterile s-au aprins. Zvonul a fost intors pe o faţă şi pe alta, ajungănd să fie luat in serios.
De vreo căteva zile e mare zarvă pe piaţa zvonurilor. Cineva a aruncat o vorbă - că BNR ar fi provocat căderea leului cu găndul ascuns de a ajuta Ministerul Finanţelor Publice să străngă mai mulţi bani din accize - şi n-a trecut mult pănă cănd avalanşa s-a dezlănţuit. Dezbaterile s-au aprins. Zvonul a fost intors pe o faţă şi pe alta, ajungănd să fie luat in serios.
Nu e nici o noutate. De la inceputul lunii septembrie, zi de zi, corecţia suferită de leu a fost comentată insistent. Şi nu intotdeauna in baza unui raport cauză-efect care să corespundă adevărului. S-a vorbit despre o depreciere drastică, deşi in realitatea moneda noastră s-a apropiat de nivelul de la inceputul anului. După o apreciere mult prea accentuată. Şi inconfortabilă.
Dezbaterile s-au incins şi intre noiembrie 2004 - august 2007, cănd aprecierea monedei naţionale, faţă de euro, a stărnit nenumărate comentarii, dispute, supărări. Cei mai supăraţi fiind exportatorii. Ei voiau ca leul să cadă cănd el urca. Exportatorii s-au infuriat pe Banca Naţională. Un timp. Apoi au revenit la sentimente bune şi au lăudat politica monetară. Pe urmă iar s-au supărat, cănd aprecierea a sărit calul.
Să fie limpede: cursul se formează pe piaţă. Banca Naţională, in intervenţiile sale, tot mai rare de altfel, nu atacă direct cursul de schimb. Deşi mulţi dealeri, care operează pe piaţa valutară, au afirmat că BNR are ca ţintă un anumit curs. Banca Naţională ocheşte direct o singură ţintă: rata inflaţiei. Piaţa valutară, avănd acum mai multă libertate de mişcare, s-a inviorat treptat şi a devenit tot mai concurenţială. A ieşit in relief noul rol al BNR, acela de a menţine piaţa valutară in bună stare de funcţionare şi nu să urmărească un anumit curs.
Banca Naţională nu stabileşte cursul, cum se spune deseori. Doar il calculează aplicănd o metodologie care nu se schimbă de la o zi la alta. Mai departe, face public cursul pieţei valutare. Un curs care exprimă, in aceeaşi zi, realitatea de pe piaţă. Nu publică insă un curs de referinţă, cum se afirmă uneori eronat. Cursul de referinţă a murit. Actualul curs nu este nici "de referinţă", nici "un curs valabil" intr-o zi sau in altă zi, ci este un curs informativ. Un curs al pieţei libere. Dacă agenţii economici vor să se ghideze după acest curs sunt liberi s-o facă. Pot incheia chiar contracte de vănzări in rate. Şi chiar dacă Ministerul Finanţelor ii obligă să utilizeze cursul publicat de BNR in inregistrările contabile, semnificativ este faptul că BNR nu obligă pe nimeni să practice acest curs. Nici măcar pe dealerii de pe piaţa valutară, cărora nu li se cere ca dimineaţa, cănd incep negocierile, pe ecran să-şi afişeze cursul comunicat de Banca Naţională cu o zi inainte. Şi nici nu urmăreşte calendarul Ministerului Finanţelor Publice, pentru a-i racorda mişcările cursului. N-ar putea s-o facă chiar dacă ar vrea. Fiecare bancă ţine cont de realitatea ei, de realitatea de pe piaţă, de realitatea din economie. Iar cursul reflectă zilnic confruntarea dintre cerere şi ofertă pe piaţa valutară. Fără a ignora insă căţiva indicatori economici, cum ar fi deficitul balanţei comerciale, deficitul bugetar, rata inflaţiei, productivitatea, eficienţa. Dar asta intr-un timp ceva mai lung. Zilnic, contează insă temperatura ofertei de valută, in punctul de impăcare cu cererea de valută.
Dar să revenim la povestea cu accizele. Zvonul a fost că Banca Naţională, din dorinţa de a ajuta statul să căştige mai mulţi bani din accize, ar fi intervenit să deprecieze leul. Cum s-a ajuns la povestea asta? Dintr-o socoteală simplistă. Spun normele că accizele se calculează in euro şi se incasează in lei? Spun! Apoi, s-a depreciat leul in toamnă, cănd se calculează accizele? S-a depreciat. Dacă-i aşa, atunci inseamnă că BNR a intărit euro ca statul să incaseze mai mulţi lei. Scoasă din pălărie, această zicere a produs o supraincălzire pe piaţa dezbaterilor. Numai că viaţa are curgerea ei firească. Vineri, fiind ultima zi bancară in care, potrivit cutumei, se ia in calcul la stabilirea accizelor, leul s-a intărit brusc. Piaţa zvonurilor a amuţit.
Leul s-a intărit vineri pentru că asta a fost realitatea pieţei. Cursul il face piaţa. Cu cererea şi oferta, dar şi cu presiunile din economie. A venit şi in 2007 un uşor şoc inflaţionist, cum a fost cel din august, vor fi şi altele specifice sezonului de toamnă-iarnă, dar nu ne aşteptăm ca ele să fie de lungă durată şi nici de mare intensitate. Băncile se bat intre ele pentru a atrage agenţii economici şi populaţia, care să vină cu bani in conturile lor. Lei şi valută. Pentru asta sunt nevoite să ofere cursuri optime, servicii dintre cele mai bune, sisteme corecte de măsurare a ratei de schimb. Clienţii au şansa de a alege banca pe care o consideră că ii va deservi cel mai bine. Asta nu inseamnă insă că băncile stabilesc cursuri şi dobănzi după bunul plac al clienţilor. Sau după bunul plac al băncilor. Noi suntem intr-o anumită realitate de care nu putem să facem abstracţie. Atăt timp căt ne vom confrunta cu factori perturbatori, interni sau internaţionali, nu vom scăpa nici de schimbări in mişcarea cursului leului. Vom avea categoric şi in viitor factori perturbatori, care nu sunt foarte uşor de prognosticat de la inceput. Dar, aşa cum se nota recent in Comunicatul Consiliului de Administraţie al BNR, menţinerea severităţii in controlul lichidităţii va asigura o marjă mai puţin fluctuantă.
