Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru tragedia de la Maternitatea Giuleşti, nu numai ministrul Sănătăţii, ci şi premierul ar fi trebuit să-şi depună imediat demisia. Emil Boc are mâinile pătate de sângele micuţilor care au ars de vii în Secţia de Terapie intensivă a unui spital bucureştean. Guvernul incompetent şi iresponsabil pe care îl conduce are pe conştiinţă nu doar aceste vieţi curmate înainte să înceapă, ci masacrarea întregului sistem sanitar românesc.
Grozăvia de la Giuleşti nu este doar un "incident" izolat, cum sugera preşedintele Băsescu. Este ilustrarea zguduitoare a unei realităţi pe care o ştim de mult. Consecinţa firească, inevitabilă aproape, a unor politici criminale. Vinovăţiile strict conjuncturale trebuie, desigur, pedepsite, dar nu pot fi lăsate să oculteze rădăcina răului. Exact asta încearcă acum guvernanţii să facă. Sperând că, din nou, nu vom vedea pădurea din cauza copacilor.
Marea problemă nu este absenţa detectoarelor de fum din multe spitale româneşti, ci faptul că o secţie de Terapie Intensivă poate fi lăsată, oficial, în grija unei singure asistente medicale. Nu pot să nu mă întreb câţi copii or mai fi murit cu zile la Maternitatea Giuleşti, nu din cauza focului, ci pur şi simplu pentru că nu au beneficiat de intervenţia promptă a unui doctor. Oricât de competentă şi de conştiincioasă, o singură asistentă nu are cum să monitorizeze eficient o secţie în care normalitatea este criza. Pentru pacienţii de la Terapie Intensivă, diferenţa dintre "la timp" şi "prea târziu" se măsoară adeseori în secunde. Orice clipă de neatenţie, orice ezitare pot fi fatale. Aici, în această Sfântă a Sfintelor oricărui spital, se dau marile bătălii directe cu moartea. Am văzut cu ochii mei, în urmă cu puţine luni, cum arată cotidianul în secţia magistral condusă de Şerban Bubenek la Institutul Inimii de la Fundeni. Am văzut ce înseamnă disciplină de fier, nervi de oţel, profesionalism desăvârşit. Responsabilitate şi muncă în echipă.
Da, mai există încă în România oaze de mare performanţă medicală. Din păcate, ele au devenit excepţiile unui sistem cronic subfinanţat, intrat deja într-o dureroasă agonie. Mai ucigătoare decât inconştienţa asistentei care a lăsat nesupravegheaţi 11 prunci născuţi prematur este inconştienţa guvernanţilor care au decis blocarea posturilor din spitale, în condiţiile în care tot mai mulţi medici, asistente şi infirmiere aleg să emigreze, în căutarea unui trai decent. Celor rămaşi li se pretinde să suplinească - pe un salariu de batjocură - şi activitatea colegilor plecaţi. Aducând eventual şi medicamente de acasă, că doar statul nu are bani pentru aşa ceva. Nu le ajunge leafa? Să-şi mai ia o slujbă, cum îi sfătuieşte preşedintele pe toţi bugetariii. Dar nu la vreun cabinet privat! - sare acum năstruşnicul ministru al Sănătăţii. Între două gărzi, medicii ar trebui deci să facă taximetrie sau să descarce marfă în pieţe. Cu asemenea viziune, tragedia de la Giuleşti nu trebuie să ne mire. De mirare ar fi să nu se repete.
