"Boc, eşti un dobitoc!”

Din punct de vedere stilistic, sintagma de mai sus aparţine limbajului literar. Este o versificaţie. O rimă, dacă vreţi. "O versificaţie", spune DEX-ul, "este un mod de dispunere a versurilor potrivit unor norme prozodice, dintre care sunt cele ale rimei, ritmului şi grupării strofice; arta de a face versuri". Prin urmare, dacă eu fac un material de presă în care inserez poezioara "Boc, eşti un dobitoc!", înseamnă că  - scuzaţi cacofonia - comit un act artistic.

Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, i-a atras atenţia, miercuri, unei ziariste acreditate la Guvern că este "de văzut" dacă este plătită în mod corect prin drepturi de autor pentru profesia ei sau dacă nu cumva modalitatea prin care e plătită de angajator reprezintă o formă de evaziune fiscală, informează Mediafax.
Vlădescu a întrebat-o în mod ironic pe ziaristă dacă este sculptor, scriitor sau poet, iar când aceasta i-a răspuns că e jurnalist, ministrul Finanţelor a arătat că e nevoie de clarificarea modalităţii de plată pentru munca prestată de aceasta. "Este de văzut dacă dumneavostră sunteţi plătită în mod corect pe drepturi de autor sau dacă modalitatea în care dumneavoastră sunteţi plătită este o formulă de evaziune fiscală", a atenţionat-o Vlădescu pe ziaristă.

Ca urmare, orice ziarist, atunci când va spune "Boc, eşti un dobitoc!" va face - cu sau fără să vrea -  literatură. Nu neapărat de bun gust, admit, dar totuşi literatură. Plătibilă, asta-i viaţa pe drepturi de autor. Iar dacă din ce în ce mai multă lume va zice în spaţiul public "Boc, eşti un dobitoc!", este posibil ca micuţa versificaţie să tindă către statutul de "operă colectivă", precum Mioriţa.