x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bogat, dar prost

0
Autor: Tudor Octavian 21 Dec 2010 - 18:10

În Norvegia, un tânăr care n-avea maşină, ci bicicletă, a câştigat în câţiva ani mai mulţi bani decât ar fi putut să cheltuiască într-o viaţă şi a vrut să iasă din afaceri. Tânărul ar fi putut să termine banii şi  într-o săptămână, ducând însă alt fel de viaţă, dar lui îi plăcea viaţa pe care o ducea. Ştiindu-l avut, toţi îi cereau să trăiască altfel, să-şi cum­pe­re o vilă, să-şi ia maşină şi iaht. Banii îl obligau să facă numai lu­cruri care nu-i picau bine. Mi-am propus să fac bani, i-am făcut – se întreba tânărul mili­onar –, de ce trebuie să mai fac alţii? Toate lucrurile trebuie să aibă un sfârşit. De ce făcutul bani­lor nu trebuie să se termine?

Cel mai mult suferea maică-sa, care nu li se putea lăuda ve­ci­ne­lor cu achiziţiile băiatului. Erau zile când el venea acasă, la părinţi, şi aceştia se prefăceau că-s plecaţi. Le era ruşine că mili­o­na­rul lor călărea aceeaşi bicicletă de pe vremea când era sărac. Măcar o bicicletă de lux să-şi fi luat, îl căina bă­trâna. Din felul în care îşi exprima necazul, oricine ar fi gândit că vorbea despre un mort, care atâta voise de la viaţă, o bicicletă mai arătoasă şi nu apucase să-şi vadă visul împlinit.

Povestea norvegianului e ade­vă­rată. Am văzut un film cu el. Îşi număra supărările, pe care i le adu­ceau banii, dar tot pe bicicletă. Pedala şi vorbea. De fapt, banii nu-i făceau nici un rău. Oamenii îl chinuiau. Atât bogaţii, cât şi săracii. Îl somau să se decidă de ce parte era. Nu-i era permis să se poarte ca un sărac între bogătaşi, dar nici să o ducă modest, laolaltă cu lumea de unde plecase, stând pe un munte de bani. Dacă ar exista un culoar între cele două tabere, spunea el, în care doar eu să hotărăsc, aş fi fericit. Numai că acest culoar nu există. Trebuie să fiu fericit cum vor alţii. Povestea norvegianului aduce a legendă. E normal. Toate istoriile cu bani mulţi le iau oamenilor minţile şi fac din bani legende. Sunt convinşi că i-ar cheltui mai bine, decât cei care-i au. Bogat, dar prost, spu­neau rudele şi cunoscuţii despre norvegianul care voia doar o că­su­ţă cu un petec de grădină, o soţie iubitoare şi copii buni şi frumoşi.

Ce ciudat, o relatare despre pro­prietarul unui iaht care tânjeşte să-şi cumpere un transatlantic nu numai că-i credibilă, dar are o lo­gi­că. Doar n-o să viseze la o băr­cu­ţă. Mai mult, pare întru­chi­pa­rea mai binelui. Cazul tânărului care nu pofteşte la mai mult, care se mul­ţumeşte cu ideea că îl poate avea, dacă găseşte motive, aduce a glumă sau a film didactic de la în­ce­puturile cinematografului. În fil­me şi în romane, astfel de poveşti mai merg, însă cu banii adevăraţi nu te joci. Ori îi înmulţeşti, ori nu te bagi în lumea banilor. Tata şi ma­ma, spunea norvegianul, tră­iesc cu spaima că într-o zi banii or să se supere pe mine. Cu oa­me­nii se mai poate discuta, dar cu ba­nii nu te pui. Modestia e virtute doar la săraci. Dac-o fi cu adevărat.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de