Borcea, mai periculos decăt Gigi Becali

Gigi Becali reprezintă o figură bine decupată din peisajul fotbalului romănesc. Destin tragic, tulburat de o mare nedumerire. Ceva sau cineva, intr-o lucrătură diavolească, schimbă mereu indicatoarele de sens ale bunelor intenţii care-l animă pe patronul Stelei. Totul ii iese pe dos.

Gigi Becali reprezintă o figură bine decupată din peisajul fotbalului romănesc. Destin tragic, tulburat de o mare nedumerire. Ceva sau cineva, intr-o lucrătură diavolească, schimbă mereu indicatoarele de sens ale bunelor intenţii care-l animă pe patronul Stelei. Totul ii iese pe dos. Trudeşte pentru glorie, dar edifică eşecul. De unde aşteaptă recunoştinţă primeşte reproş, mulţumirile se metamorfozează in injurătură, iar prietenii ii devin peste noapte duşmani. Asta il doare cel mai tare. Şi nu pricepe pentru nimic in lume de unde i se trage. Ii spunem noi. Sinceritatea il strică. In colcăiala din fotbal rostirea adevărului ucide. Aşa, de pildă, pentru păcatul primordial de a vărsa in public spovedania amicului Borcea despre baremurile fluieraşilor corupţi nu ai decăt să pătimeşti căt cuprinde. Dacă nu eşti cooperatist in păstrarea secretului, altarele fotbalului de la Bistriţa sau Piatra Neamţ iţi vor refuza in veci inchinarea. Dacă trădezi cărdăşia intrajutorării cu sens unic, n-ai decăt să cănţi veşnică pomenire prieteniilor buzoiene. Pentru astfel de erezii nici măcar patriarhul corleonist al ligii nu te mai poate absolvi prin iertare.

Chiar şi in teritoriul marcat prin proprie finanţare, Gigi păşeşte impovărat de reproşuri. Asumăndu-şi public, cu aceeaşi sinceritate infantilă responsabilitatea tuturor deciziilor la Steaua, işi asumă implicit şi riscul vinovăţiei unice. Nici in acest sens nu a invăţat nimic din parşivenia confraţilor. De pildă, şi Cristi Borcea face şi desface la Dinamo după bunul său plac. Dar niciodată oalele sparte din Ştefan cel Mare nu i-au nimerit scăfărlia aşa cum a păţit-o Becali. Borcea shakirează la victorii şi se lipeşte de sticla televizorului. La insucces redescoperă modestia şi se ascunde in spatele conducerii colective. Acţionarilor de plan secund le primeşte cu plăcere cotizaţia, dar le şi dă castane dacă vorbesc neintrebaţi. Face şi desface contracte de antrenori şi de jucători. Işi impune in echipă favoriţii şi renunţă fără remuşcări la cei care nu ştiu şi driblingul de discotecă. Borcea are apucătura maidanezului care nu-şi anunţă prin lătrat muşcătura. Becali, in schimb, claxonează insistent inainte de a composta. Cred că, la ora actuală, Cornel Dinu trebuie să se ferească mai tare de Borcea decăt Marius Lăcătuş de Gigi Becali. Pentru că Borcea este mai periculos decăt Gigi Becali. Dar Becali nu este dispus să ia lecţii şi… claxonează prea tare.