x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Borne kilometrice de destin lângă care nu poţi rătăci drumul

0
Autor: Florin Condurateanu 03 Mai 2012 - 11:31

Exista locuri si oameni care au facut ca neamul nostru sa nu-si rataceasca drumul. Locuri si personalitati care au constituit bornele kilometrice ale drumului strabatut cu greu de o tara incercata care a izbandit in primul rand pastrand fiinta nationala a poporului nostru. Si cu atat mai mult, in vremuri de restriste, e bine sa mai poposim in preajma acestor locuri ale destinului romanesc. De exemplu, aflandu-te la Manastirea Dealului, langa capul lui Mihai Intregitorul simti ca in nici un caz nu poti rataci drumul.

Dupa cum, stand cu capul plecat langa mormantul lui Avram Iancu, simti ca iti pasa adanc de soarta tarii si a neamului. Fiindca Craisorul Muntilor a lansat cea mai scurta si mobilizatoare chemare la lupta "no gata, no hai!'. Si spunea cu indreptatire marele poet Adrian Paunescu in versuri de neuitat "Avram Iancu suntem toti!' Neobositul luptator al carui motto de viata era sa-si vada natiunea fericita. Teribil loc de reculegere si de regasire de sine este si Manastirea Sfantului Andrei. Imbratisata de dealurile blande si de un verde sa-l mangai, Biserica Sfantul Andrei pare o misterioasa izbucnire de lumina. Un alb de o luminozitate de neegalat porneste din zidurile bisericii patrunzand pana in toate cotloanele sufletului. Iar la cativa metri peste celebra pesterea a Sfantului Andrei o racoare improspatatoare te cuprinde in pestera sfantului.

Daca te asezi pe locul lui de odihna sapat in stanca, simti o pace adanca asternandu-se peste toata suflarea ta. Pare ca Sfantul Andrei te mangaie pe crestet. Sfantul Andrei a fost primul chemat de Iisus si trimis sa duca in randul oamenilor credinta. In acea pestera, Primul Chemat Sfantul Andrei a crestinat primii patru daci. Analize rafinate ale stiintei au descoperit in peretii pesterii Sfantului Andrei smirna. Pleci din tainica manastire incarcat sufleteste numai cu bine. A disparut parca orice gand umbros.

A merge in randul motilor pare o superba limpezire a ta. Am simtit strangerea de mana a motilor. Palme aspre de munca, maini voinice de oameni care au cunoscut dintotdeauna ce inseamna munca. Am stat de vorba cu ei undeva in orasul Brad. M-au rugat sa continuam vorbele noastre pe o banca in parculetul din centrul orasului, pe o banca asezata intre doua statui. O statuie cu lupul mandru de pe steagul dac si statuia cu lupoaica alaptandu-i pe Romulus si Remus. Si cuvintele se leaga altfel. Chiar si cele din amaraciunea nesfarsita a motilor vazand in parasire Muzeul Aurului, cu ferestre triste si usi cu lacat, semn al zicerii inlacrimate: "Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-npoarta!' Daca poposesti in preajma acestor altare ale neamului, greu sa ratacesti drumul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de