x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Borsec

0
Autor: Tudor Octavian 30 Sep 2005 - 00:00
Borsec


O masa simandicoasa, cu invitati romani, la ambasada unei tari bogate. Oaspetii sunt infratitii de ultima ora ai unui targ din Moldova cu un burg din Vest.

Intelectualitate marunta de provincie, functionari ai primariei si, cum se intampla intotdeauna, cand vine cazul de o pleasca, trei-patru indivizi, despre care nimeni nu poate sa spuna cum s-au lipit de grup. Numai lume nevoiajata, pentru care pana si un drum zdruncinat pana la Bucuresti e un eveniment. Invitatia la ambasada a sosit pe neasteptate, astfel ca abia in autobuzul care-i aduce in Capitala primarul si secretarul descopera gaurile negre din protocol: cineva a uitat pachetul cu oua incondeiate si ii brodate, altcineva n-a scris inca discursul, amanta profesorului de engleza se exprima in trei limbi cu un puternic accent de Husi, popa Cucu s-a pisat pe el de beat ce-i. Gazdele insa nu par sa remarce stanjeneala invitatilor si, dupa un scurt ritual diplomatic, acestia sunt indemnati sa ia loc si sa se bucure de multimea si savoarea bucatelor aduse de fratiorii din Germania, niste domni pantecosi, rumeni la fata, veseli nevoie mare si plini de intelegere pentru starea de spirit a popii.

Snapsul, vanatul, carnatii, maionezele si celelalte preparate din tavi si ulcele sunt bavareze, dar apa minerala e de-a noastra. Fapt care ii face pe romani sa se uite, ca la un semn, unii la altii, cu un sentiment tainic, necunoscut, de solidaritate si usurare.

Usurare, deoarece darurile burtosilor si cuvantarea exagerat de entuziasta a ambasadorului le-au dat un timp senzatia ca au gresit usa si ca au nimerit la banchetul unui grup parlamentar, iar solidaritate, pentru ca si o singura sticla de Borsec ar fi fost de ajuns ca sa aiba ce-si zice asa, mai liber intre ei. Caltabosii si brewurstii dispar cei dintai dupa mese, insa cu vanatul, intelighentia targului are probleme fiindca nici profesorul de zoologie, nici cel de muzica, sport, activitati sociale si algebra nu recunosc dihania sprintecata si umpluta cu de toate. "Vinul ca vinul - spune primarul - marfa germana, nimic de zis, totusi baza e spritul cu Borsec. Nu degeaba e Borsecul cea mai buna apa minerala din lume!" "Zau - se mira cu timiditatea cuvenita postului ei de consiliera, capatat in urma unui telefon de le prefect, o doamna cu un coc gigantic - cine a decretat asta!?" "Ei, cum cine - face condescendent secretarul - se tin congrese, se scrie in ziare, se vede clar la sprituri. Am citit cu ochii mei. S-a dat si la televizor. Borsecul e pe primul loc. Crezi ca n-ar fi adus nemtii apa d-a lor daca era mai buna? Neamtul e corect, domnule. Neamtul recunoaste meritele altora." Brusc, privirea consumatorilor de sprit cu Borsec e luminata de ceea ce s-ar putea chema un reconfortant fior patriotic. Daca vestea ca apa noastra e mai buna ca a lor ar fi venit la primul pahar, foarte probabil ca tresarirea patriotica ar fi fost una simpla si de durata limitata. La al cincilea sau poate al optulea pahar, ea e dublata de un soi de duiosie istorica, mai ales ca profesorul de muzica, sport, activitati sociale si algebra are grija, odata cu surasul complice adresat primarului, sa arate cu degetul spre vanat si apoi spre sticlele cu cea mai buna apa minerala din univers. Si toti izbucnesc intr-un ras molipsitor, plin de o autentica mandrie nationala. Ras de la care, fara sa priceapa despre ce-i vorba, se molipsesc si nemtii. Si da-i cu spritul si cu rasul, si da-i!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de