Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Locul sase ocupat de Otelul la finele campionatului recent incheiat ar fi trebuit sa-i condamne pe galateni la o vacanta modest linistita. Fara griji europene, scapata de crampele licentierii si cu oarece asternut in conturi, trupa de la Dunare intrunea conditiile unei relaxarii neconditionate. Numai ca ochiul dracului starneste lacomii, asa cum numai el stie s-o faca, si dirigintii clubului, arsi la lingurica de interese divergente, harnicesc la niste conflicte interne pe cat de stupide, pe atat de periculoase.
Otelul Galati n-a fost niciodata un club rasfatat financiar. Dimpotriva, dresajul saraciei a reprezentat o adevarata arta si atunci cand echipa era sustinuta de combinatul siderurgic, si atunci cand actiunile societatii au fost preluate de fosti reprezentanti ai combinatului. Iar fotbalul, nefiind o activitate de forja, nu se putea descurca in saracie decat daca un meserias al sau ar fi avut de unde sa cheltuiasca inteligenta in loc de cash. In aceste conditii a revenit Marius Stan la conducerea Otelului. El a fost omul afacerilor profitabile in fotbal. A inventat jucatori achizitionati pe mai nimic si vanduti, apoi, pe bani buni, bani care au asigurat una din resursele esentiale ale supravietuirii.
Comertul profitabil cu fotbalisti nu a fost insa singura reusita a lui Marius Stan. Cu rabdare la Galati s-a format si o echipa cu pretentii in joc. Iar culmea performantei, o performanta unica si surprinzatoare, a fost atinsa de Otelul in campionatul precedent, atunci cand galatenii au castigat titlul si dreptul de a participa in competitiile europene ale bogatilor. Dar plimbarea Otelului prin Europa nu a fost doar una de fala. Ea a mai produs si un beneficiu financiar care se cifreaza la mai multe milioane de euro. Astfel a aparut la Otelul Galati ochiul dracului despre care vorbeam mai sus. Si milioanele de euroi i-a intaratat la rele pe atarnatorii anosti din conducerea clubului.
Marius Stan, om care in trecut gajase cu proprietati personale obtinerea unor imprumuturi necesare aupravietuirii echipei, a devenit inamicul public numarul 1 din momentul in care a aparut perspectiva milioanelor europene. Din letargie s-au reinventat brusc membrii CA de la Otelul, pana atunci inerti la nevoile clubului. A aparut la rampa preaplinul Ionel Bors, presedinte al CA, si subalternii din dotare. Ei au decis ca nici o plata din conturile clubului sa nu mai fie facuta doar pe baza semnaturilor directoarei economice si a presedintelui clubului. A fost impusa si o a treia semnatura, cea a presedintelui CA. Dar presedintele CA, domnul Ionel Bors nu prea semneaza atunci cand este vorba despre fotbal, atunci cand este vorba de bonusuri si prelungiri de contracte. Ce daca ar deveni liberi de contract Anthal, sau Didi, sau Iorga. Ce daca acesti fotbalisti ar depune memorii care ar aduce prejudicii clubului. Sa ramana banii in conturi. Bani buni pentru altfel de constructii, mai putin fotbalistice.
Situatia de la Otelul poate parea absurda. Lucrurile devin clare abia atunci cand descifram motivele ostilitatii membrilor Consiliului de Administratie fata de Marius Stan, omul vinovat de succesul fotbalului la Galati. Marius Stan candideaza pentru primaria orasului din partea USL. Ionel Bors si alti doi pensionari din CA se dau independenti si se situeaza politic dimpotriva lui Maerius Stan. Asadar borsul politic isi propune sa persecute fotbalul galatean. Iar daca aceasta persecutie mai aduce pe deasupra si ceva beneficii financiare, sa fie primite si alea. Ca fotbalul nu mai conteaza.
