x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Brambureala din PSD

0
Autor: Ion Cristoiu 07 Iul 2008 - 00:00

A fost o vreme cînd PSD, indiferent că s-a chemat altfel (FSN sau PDSR), trecea şi, pe drept cuvînt, drept partidul cel mai centralizat din România.



Vineri, 27 iunie 2008, Comitetul Executiv al PSD, reunit pe litoral, a decis sancţionarea organizaţiilor judeţene care au obţinut la scrutinul local din iunie 2008 un procentaj sub 20%. De precizat că s-a decis dizolvarea birourilor permanente atît în cazul organizaţiilor ai căror lideri şi-au dat demisia de onoare (Mureş, Neamţ, Arad, Alba şi Giurgiu), cît şi în cazul celor ai căror lideri au refuzat s-o facă (Braşov, Cluj şi Bihor). În actualul context politic, decizia Comitetului Executiv Naţional nu e singulară. Alte trei formaţiuni (PNL, PD-L, UDMR), deşi cu scoruri satisfăcătoare, au decis sancţionarea organizaţiilor cu procentaje slabe. La ora actuală, toate cele trei partide duduie din plin în vederea parlamentarelor din toamnă. În cazul PSD, situaţia a fost net diferită.
Decizia de dizolvare a fost contestată de unii lideri de organizaţie, avîndu-l drept tobă spartă pe celebrul croitor de strategii falimentare Vasile Dâncu.
Confruntaţi cu această situaţie, liderii PSD au dat înapoi.
O decizie finală a fost amînată pînă la reuniunea Consiliului Naţional.
Sub conducerea lui Mircea Geoană, PSD a traversat un salutar proces de democratizare.

A fost o vreme cînd PSD, indiferent că s-a chemat altfel (FSN sau PDSR), trecea şi, pe drept cuvînt, drept partidul cel mai centralizat din România. Deşi formaţiunea era continuu tulburată de bătălii interne, nimic din înjunghierile din birouri sau din boscheţi nu ajungea în atenţia opiniei publice. Sub comanda unui lider necontestat (Ion Iliescu, mai întîi şi Adrian Năstase, mai apoi), PSD acţiona atît în plan naţional, cît şi în plan mediatic, asemenea unei maşinării ale cărei roţi, o dată puse în mişcare, huruiau impresionant.

În ultima vreme însă, atmosfera s-a schimbat. Cedînd locul PD-L, o formaţiune de o centralizare amintind de cea a PCR şi de o mortificare asemănătoare administraţiei Imperiului austro-ungar de cîndva, PSD şi-a expus public poziţiile diferite ale liderilor într-o chestiune sau alta, a supus votului democratic toate deciziile cruciale pentru formaţiune, a adus în prim-plan disensiunile intestine.

Incredibila revoltă a unui baron local precum Vasile Dâncu, dar mai ales reacţia bleagă a lui Mircea Geoană şi a altor lideri de la Bucureşti ne dezvăluie că nu asistăm la o democratizare necesară, ci la o anarhie cu note extrem de primejdioase pentru scorul partidului la parlamentarele din toamnă. Noua realitate a votului uninominal cere fiecărui partid o îmbinare fericită între voinţa Centrului şi voinţa baronilor locali.

Cum însă scrutinul de la 1-15 iunie 2008 a făcut să sufle vîntul în pînzele tuturor baronilor locali, în perioada care urmează se cere o întărire a autorităţii Centrului faţă de filialele teritoriale care au beneficiat la scrutinul local de o maximă libertate. Primul partid care a sesizat această nouă realitate a fost, se înţelege, PNL. Luînd pe mulţi prin surprindere, Călin Popescu Tăriceanu, considerat unul dintre cei mai democraţi şefi de partid, a pus piciorul în prag în ce priveşte organizaţia de Bucureşti.

După scrutinul local, preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu, a cerut sancţionarea lui Ludovic Orban pentru rezultatele slabe obţinute de Organizaţia de Bucureşti. Nici bombănelile lui Ludovic Orban, nici jeluirea ministrului de către presa prezidenţială nu l-au intimidat pe Călin Popescu Tăriceanu.

S-a ţinut ferm pe poziţii. Şi nu numai Ludovic Orban, dar şi alţi lideri nemulţumiţi de deciziile luate de Delegaţia Permanentă la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu s-au văzut nevoiţi să se supună. Supunerea rapidă a unuia dintre cele mai puternice personalităţi ale PNL s-a vrut un semnal dur dat tuturor organizaţiilor judeţene, în general:
– Sînt Călin Popescu Tăriceanu, comanda la mine!

Un alt partid, PD-L, a sesizat rapid tîlcurile măsurilor excepţionale luate de către conducerea  PNL. În consecinţă, după ce un timp au lăsat impresia că trag la aghioase pe laurii victoriei, liderii PD-L au trecut şi ei la măsuri de sancţionare a organizaţiilor cu procentaje slabe. La PD-L, rolul lui Ludovic Orban l-a jucat Vasile Blaga, înlocuit rapid cu Liviu Negoiţă la şefia organizaţiei de Bucureşti.

La PSD, în schimb, domneşte brambureala. Vasile Dâncu nu numai că nu s-a supus deciziei luate de CExN, dar, mai mult, umple zilnic ziarele şi televiziunile cu isteriile sale. Iar ştabii PSD, în frunte cu Mircea Geoană, acest preşedinte fără de partid, aşteaptă Consiliul Naţional al PSD în speranţa că afacerea se va încheia cu un nou Pupat Piaţa Independenţei!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   psd,   popescu tăriceanu,   călin popescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de