Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit Dosarului, Monica Macovei a fost o răsfăţată a regimului
Ceauşescu. A fost admisă la Drept în condiţiile în care, după 1971,
Dreptul, alături de Filosofie, erau considerate facultăţi ideologice
şi, în consecinţă, pentru a fi admis aveai nevoie de un dosar de cadre
bun.
Presa indepedentă de Cotroceni, câtă a mai rămas, a contracarat diversiunea cu dosarul de cadre al Noricăi Nicolai cerând să publice şi dosarul Monicăi Macovei. Cu chiu, cu vai, sluga lui Traian Băsescu din debara, duduia procuror general, a catadicsit să răspundă acestei solicitări. Dosarul Monicăi Macovei, spre deosebire de cel al Noricăi Nicolai, trimis integral ţaţei de la Cotroceni, a ajuns la presă jumulit straşnic. Bazate pe această realitate, ziarele şi televiziunile cotroceniste s-au străduit să ne convingă că dosarul Monica Macovei nu are nimic îndoielnic despre fosta comisară a României pripăşită acum pe la Curtea preşedintelui Macedoniei. Ba mai mult, s-au pornit să scrie argaţii lui Traian Băsescu, în speranţa că vor primi şi ei, precum faimosul Cătălin Avramescu, un ciolan de consilier de stat, dosarul conturează o Monica Macovei ce-ar trebui, la o adică – transformată în statuie, deşi, din câte ştim, încă mai suflă şi mai mişcă. Argumentul lor? Spre deosebire de Norica Nicolai, Monica Macovei n-a avut nici o greşeală profesională. Supuşii lui Traian Băsescu se întâlnesc, din nefericire, cu slujitorii presei indepedente în judecarea dosarului de cadre al Monicăi Macovei.
După opinia noastră, nici în cazul numirii Noricăi Nicolai, nici în cel al numirii Monicăi Macovei ca miniştri ai Justiţiei, cariera de procuror n-are nici o importanţă. Au importanţă, în schimb, şi încă o importanţă semnificativă, elementele de biografie ale celor două personalităţi. Traseul lor înainte de decembrie 1989 trebuie raportat la prestaţia lor politică de după decembrie 1989. Biografia Noricăi Nicolai n-are nimic spectaculos. După terminarea facultăţii a fost repartizată la Procuratura de la Olteniţa unde a rămas până în 1991. Biografia Monicăi Macovei conţine însă note menite a ne face să tresărim dacă ne gândim la ce era – cel puţin în proza lui Vladimir Tismăneanu, contrasemnată de Traian Băsescu – regimul Ceauşescu. Un regim în care, oricât de bun ai fi fost profesional, n-aveai nici o şansă de afirmare dacă nu făceai concesii politice grave.
Potrivit Dosarului, Monica Macovei a fost o răsfăţată a regimului Ceauşescu. A fost admisă la Drept în condiţiile în care, după 1971, Dreptul, alături de Filosofie, erau considerate facultăţi ideologice şi, în consecinţă, pentru a fi admis aveai nevoie de un dosar de cadre bun. A devenit membră de partid încă din facultate. A absolvit facultatea cu media zece. Asta înseamnă că Monica Macovei, fostă Gherghescu, s-a dovedit eminentă nu numai profesional, dar şi politic. O cât de mică atitudine rebelă sau lipsă de conştiinciozitate la disciplinele politico-ideologice (eu, de exemplu, n-am absolvit facultatea de Filosofie cu media 10, deoarece am avut 8 la Istoria PCR) îţi micşora automat media şi, lucru foarte important, făcea să nu ajungi membru de partid. În 1975, ca elevă (!!!), Monica Macovei a călătorit cu părinţii în Ungaria, Italia, Elveţia, Austria, timp de o lună. Fiind vorba de o călătorie prin ACR, familiei i s-a permis să plece în străinătate cu maşina proprie. Raportul Tismăneanu, citit de Traian Băsescu în Parlament, denunţă regimul Ceauşescu drept unul în care oamenilor cinstiţi Securitatea nu li se dădea voie să plece peste hotare. Monicăi Macovei i s-a dat voie.
O clipă, Securitatea, mai mult decât prudentă când venea vorba de călătorit în Occident cu automobilul propriu, nu s-a îndoit că familia Monicăi Macovei ar putea să rămână. Lucru şi mai ciudat. La 13 aprilie 1984, deşi nu-şi încheiase stagiatura la Giurgiu, Monica Macovei e detaşată ca procuroare la Sectorul 1 din Bucureşti. Motivul? O cerere pe motive de sănătate. Nu e nevoie nici măcar de Raportul Tismăneanu ca să ştii că era practic imposibil pentru un absolvent să ajungă în Bucureşti pe parcursul stagiaturii. Cu atât mai mult e valabil acest lucru pentru un procuror, şi un procuror care nu renunţă la profesie pentru a veni în Bucureşti. Dimpotrivă, judecând după importanţa Sectorului 1 în activitatea de contracarare prin Procuratură a "acţiunilor contrarevoluţionare", Monica Macovei e promovată, după doar doi ani de stagiatură, într-un post de mare răspundere în regimul Ceauşescu. Din două una: Sau Monica Macovei era un fel de Albert Einstein al Parchetului şi, atunci, organele s-au văzut obligate s-o promoveze indiferent de profilul ei politico-ideologic. Sau Monica Macovei trecea drept un om de încredere al regimului şi ascensiunea sa fulminantă îşi are aici explicaţia.
În numeroase rânduri, am denunţat practica anticomuniştilor talibani de a judeca pe cei din prezent după activitatea din anii Ceauşescu? Ne contrazicem în cazul Monicăi Macovei? Evident, nu. Monica Macovei s-a afirmat în anii din urmă drept un anticomunist feroce. În acelaşi timp, ea a refuzat cu îndârjire să-şi dezvăluie trecutul din anii Ceauşescu. Într-un atare context, biografia sa de om de încredere al Parchetului ceauşist are semnificaţie. Semnificaţia oportunismului tipic multora dintre anticomuniştii de azi.
După opinia noastră, nici în cazul numirii Noricăi Nicolai, nici în cel al numirii Monicăi Macovei ca miniştri ai Justiţiei, cariera de procuror n-are nici o importanţă. Au importanţă, în schimb, şi încă o importanţă semnificativă, elementele de biografie ale celor două personalităţi. Traseul lor înainte de decembrie 1989 trebuie raportat la prestaţia lor politică de după decembrie 1989. Biografia Noricăi Nicolai n-are nimic spectaculos. După terminarea facultăţii a fost repartizată la Procuratura de la Olteniţa unde a rămas până în 1991. Biografia Monicăi Macovei conţine însă note menite a ne face să tresărim dacă ne gândim la ce era – cel puţin în proza lui Vladimir Tismăneanu, contrasemnată de Traian Băsescu – regimul Ceauşescu. Un regim în care, oricât de bun ai fi fost profesional, n-aveai nici o şansă de afirmare dacă nu făceai concesii politice grave.
Potrivit Dosarului, Monica Macovei a fost o răsfăţată a regimului Ceauşescu. A fost admisă la Drept în condiţiile în care, după 1971, Dreptul, alături de Filosofie, erau considerate facultăţi ideologice şi, în consecinţă, pentru a fi admis aveai nevoie de un dosar de cadre bun. A devenit membră de partid încă din facultate. A absolvit facultatea cu media zece. Asta înseamnă că Monica Macovei, fostă Gherghescu, s-a dovedit eminentă nu numai profesional, dar şi politic. O cât de mică atitudine rebelă sau lipsă de conştiinciozitate la disciplinele politico-ideologice (eu, de exemplu, n-am absolvit facultatea de Filosofie cu media 10, deoarece am avut 8 la Istoria PCR) îţi micşora automat media şi, lucru foarte important, făcea să nu ajungi membru de partid. În 1975, ca elevă (!!!), Monica Macovei a călătorit cu părinţii în Ungaria, Italia, Elveţia, Austria, timp de o lună. Fiind vorba de o călătorie prin ACR, familiei i s-a permis să plece în străinătate cu maşina proprie. Raportul Tismăneanu, citit de Traian Băsescu în Parlament, denunţă regimul Ceauşescu drept unul în care oamenilor cinstiţi Securitatea nu li se dădea voie să plece peste hotare. Monicăi Macovei i s-a dat voie.
O clipă, Securitatea, mai mult decât prudentă când venea vorba de călătorit în Occident cu automobilul propriu, nu s-a îndoit că familia Monicăi Macovei ar putea să rămână. Lucru şi mai ciudat. La 13 aprilie 1984, deşi nu-şi încheiase stagiatura la Giurgiu, Monica Macovei e detaşată ca procuroare la Sectorul 1 din Bucureşti. Motivul? O cerere pe motive de sănătate. Nu e nevoie nici măcar de Raportul Tismăneanu ca să ştii că era practic imposibil pentru un absolvent să ajungă în Bucureşti pe parcursul stagiaturii. Cu atât mai mult e valabil acest lucru pentru un procuror, şi un procuror care nu renunţă la profesie pentru a veni în Bucureşti. Dimpotrivă, judecând după importanţa Sectorului 1 în activitatea de contracarare prin Procuratură a "acţiunilor contrarevoluţionare", Monica Macovei e promovată, după doar doi ani de stagiatură, într-un post de mare răspundere în regimul Ceauşescu. Din două una: Sau Monica Macovei era un fel de Albert Einstein al Parchetului şi, atunci, organele s-au văzut obligate s-o promoveze indiferent de profilul ei politico-ideologic. Sau Monica Macovei trecea drept un om de încredere al regimului şi ascensiunea sa fulminantă îşi are aici explicaţia.
În numeroase rânduri, am denunţat practica anticomuniştilor talibani de a judeca pe cei din prezent după activitatea din anii Ceauşescu? Ne contrazicem în cazul Monicăi Macovei? Evident, nu. Monica Macovei s-a afirmat în anii din urmă drept un anticomunist feroce. În acelaşi timp, ea a refuzat cu îndârjire să-şi dezvăluie trecutul din anii Ceauşescu. Într-un atare context, biografia sa de om de încredere al Parchetului ceauşist are semnificaţie. Semnificaţia oportunismului tipic multora dintre anticomuniştii de azi.
