Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu demult, niste stiri cinegetice calde ca sangele proaspat, mi-au amintit de o emisiune a lui Radu Moraru, de acum cativa ani. Invitat la 'Nasul' fusese un mare vanator si bogatas roman. Rasesem copios cu acel prilej, ba chiar ii trimisesem un mesaj de felicitari gazdei, fiindca, dincolo de rasul meu – e drept, pe alocuri, albastru ?, umorul involuntar al oaspetelui fusese indeajuns spre a arata ca, desi se invarte in lumea buna si are buzunarul plin, 'imparatul e gol'.
Daca tacea, fost sportiv ramanea, mi-am spus atunci, cu toate ca nu era pentru prima data cand omul simtea nevoia sa explice ignorantei natiuni romane cam cum merg lucrurile. Nu era pentru prima data cand, cu cuvintele sale – prin permutari de vreo treizeci, luate cate trei-patru ?, milionarul le arata taranutilor cum sta treaba, care-i spilu’, unde-i problema, cand vine investitoru’, cum se baga banu’si alte secrete esentiale de om bogat saracut cu duhul.
In emisiunea aceea insa, tataind din buze si pocnind din degete, la propriu, afaceristul a tinut sa desluseasca pentru plebei si tainele felului sau de a face vanatoare. Asta, nu inainte de a sublinia ca, desi este 'involvat' in diverse afaceri, el nu are nimic de impartit cu nimeni si ca presa si lumea, in general, sunt invidioase si rele; mie amintindu-mi instantaneu de anecdota cu individul care povesteste, in Iad, cum a murit absolut inocent pe cand, gol, statea linistit intr-un frigider: se ascunsese acolo, la graba, si sotul furios, intors acasa devreme, aruncase frigiderul pe geam de la etajul zece.
Cand a venit vorba despre vanatoare am ciulit mai tare urechile si bine am facut. Am aflat asadar ca porcul mistret poate fi impuscat la greu, fara retineri, cu sutele la o singura vanatoare, fiindca este 'o specie foarte profilactica' si ca tot el, mistretul, cade adesea in 'latele braconierilor'. Pesemne ca monstruletii aceia din reclama la samponul ce curata latele naclaite ale unor nespalate.
Am aflat apoi ca vanatoarea 'e o treaba de cultura', iar la intrebarea lui Radu Moraru despre cum se alege exemplarul ce urmeaza a fi ucis, 'omul de cultura' a spus scurt si sec: 'Eu sunt educat'. Dupa care, asa educat si cultivat, a explicat competent cum, in Africa, vaneaza el 'bufálo... aaa... bou' – a tradus cu greu, pentru noi, cei necultivati, ca sa stim cum ii zice bivolului african pe romaneste. Care 'are o tona jumate si care, daca e ranit, chiar daca-l nimeresti de patru-cinci ori in inima, datorita adrenalinei varsate, mai fuge 15-20 km'. Caz in care – a continuat naratorul – vanatorul poate avea 'o problema cat casa de mare'.
Era clar ca romanul cu pricina avea o problema 'cat casa de mare' cu limba romana si cu adevarul, care problema in nici un caz nu parea sa fi fost la inima (strict pentru cititorii nestiutori subliniez faptul ca, la vanatul mare african, pentru siguranta vanatorului, se folosesc arme de calibru urias, cu munitie speciala. Gloantele 375 H&H Magnum, 458 Winchester Magnum sau 470 Nitro-Express (cu greutate de 32,4 g!) au un efect devastator incat, lovind chiar parti nevitale ale animalului, acesta cade neconditionat. Caci, e stiut, multi ageamii bogati si vanitosi merg in safariuri cinegetice).
Cum finis coronat opus, vanatorul a mai marturisit ca e prieten cu toti cei din Consiliul Suprem al Magistraturii din Spania, cu multi alti oameni din afacerile si politica Europei, ca sa nu mai vorbesc de cei autohtoni, multi politicieni, directori de banci si firme.
Cum cine se aseamana se aduna, tare ma tem ca lumea, Romania, viata sunt cam pe mana 'cultivatilor' astora. Si, in acest caz, e cam albastra. Nu lumea, ci situatia. De unde si rasul meu.
