x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Buget sub presiunea arieratelor

0
Autor: Daniel Daianu 10 Dec 2008 - 00:00

Reducerea încasărilor la bugetul de stat devine un pericol mare pentru execuţia bugetară şi, în mod inevitabil, poate conduce la accentuarea multiplicatorilor negativi dacă nu vom fi grijulii cu stabilirea unui deficit bugetar adecvat situaţiei şi cu modul de ţinere a sa sub control.

Când arieratele cresc în economie, faţă de bugetul de stat, urmărirea cu orice preţ a unei ţinte de deficit bugetar poate fi păguboasă; costul marginal al atingerii unui deficit bugetar anume poate deveni excesiv.

România nu-şi poate permite deficite bugetare mari în condiţiile de acum. Dar această teză trebuie nuanţată fiindcă “diavolul este în detalii”. Eu cred că de la un prag anume, critic, când, din varii motive, un blocaj financiar ar afecta mult încasările la

bugetul public, a tăia brutal cheltuieli bugetare poate deveni detrimental pentru economie, mărind şansele unei recesiuni. Dacă mersul economiei va încetini mult (aşa cum sugerează datele producţiei industriale din ultimele două luni) realizarea unui deficit bugetar în jur de 2% din PIB în 2009 nu va fi o alegere optimală. Este important ca execuţia bugetară să facă în aşa fel, încât, fără să pericliteze stabilitatea financiară (prin mărimea deficitului bugetar, care afectează intensitatea efectului de evicţiune pe piaţa creditului), să nu amplifice cercurile vicioase în economie. Şi o soluţie ar exista.

Putem practica un activism bugetar adaptat condiţiilor de la noi prin utilizarea fondurilor UE şi atragerea de fonduri de la instituţii financiare internaţionale (IFI). Cu cât banii de la UE vor fi folosiţi mai mult şi mai bine, cu atât mai mult se va compensa scăderea unor venituri fiscale din cauza încetinirii economice şi arieratelor. Şi avem nevoie de ceea ce se numeşte “credit enhancement” (potentarea bonităţii financiare). Resursele de care România poate beneficia, de la BCE, BM, BERD, BEI şi chiar FMI, au un cost mult inferior celor de pe pieţele internaţionale ale creditului. Asemenea fonduri nu numai că servesc evitării unor dificultăţi legate de balanţa de plăţi, dar, unele dintre ele, pot ajuta la finanţarea mult mai avantajoasă a unor deficite bugetare – ceea ce ar însemna şi cofinanţarea fondurilor UE. Cu asemenea sprijin financiar ar fi mai bine pentru o economie să aibă o execuţie bugetară cu un deficit, să zicem, de 3,5% decât una cu un deficit de 2% din PIB, dar care ar grăbi intrarea în recesiune. Repet însă, deficitul bugetar mai înalt ar beneficia în finanţare de fonduri de la IFI, ceea ce nu ar mări efectul de evicţiune pe piaţa creditului intern! Pledoaria pentru un asemenea aranjament cu IFI (având înţelegerea Comisiei Europene) ar avea în vedere, între altele, volumul datoriei publice a României şi excepţionalitatea perioadei. Aşa cum FMI şi Comisia Europeană au avut temei să nu privească cu ochi buni prociclicitatea bugetului public când economia creştea iute, tot astfel este de judecat caracterul unei execuţii bugetare când economia încetineşte dramatic, îndreptându-se către recesiune – întrucât un deficit bugetar mic, când încasările la buget scad mult, are o natură prociclică prin impactul asupra cheltuielilor publice, eventuale măriri de taxe/impozite.

Trebuie redusă risipa, raţionalizate cheltuieli, orientate cheltuieli spre dezvoltarea infrastructurii, anulate efectele unor acte normative ce au mărit teribil presiunile asupra bugetului public etc., dar nu este suficient. Nu orice deficit bugetar mic şi nu orice combinaţie de atingere a sa micşorează daunele inerente unei perioade pentru cea care se prefigurează în România anului 2009.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   deficit

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de